a privit împrejur cumpănind
iscusitul meşter
cerul cu focul luminãtorilor
apele şi pãmântul cu verdeaţã
lucrul era bun
şi-a împreunat mâinile
şi-n rugãciunea lucrãrii sale
l-a zămislit pe om dupã propriul chip
dându-i duh
şi-a mai trecut o zi
dar şi o noapte
cum sã laşi pradã singur omul
sã pãzească via
cu grijă mare a scos o coastã
din somnul lui
şi a strãpuns cu ea
bulgãrele albastru storcând deasupra
boabe de rodie
îi plãcea cum se împlineau
în cãuşul palmelor
rotunjimile coapselor
şi ascunzişurile femeii
astfel a fost searã
cerul apele si pãmântul
s-au potolit traversând
împreunã ispitele nopţii
în dimineaţa celei de-a şaptea zi
i-a poruncit omului
cu gândul curat
toate zilele vieţii lui
să-şi zidească femeia în iubire
şi înluminându-se
s-a depărtat
Din volumul sub tipar Bursa îngerilor
Da. ,, O femeie frumoasa e o bijuterie, o femeie buna e o comoara intreaga''
RăspundețiȘtergereNi le dorim pe amandoua
RăspundețiȘtergere