vineri, 30 noiembrie 2018

Contul centenar


Am văzut o emisiune de succes aseară la B1, cu haioşii ăia doi R (Radu şi Răzvan), care îl ajutau pe Darius Vâlcov să se facă înţeles cu bunele lui intenţii în ce priveşte contul centenar junior, deschis gratuit fiecărui copil până devine major. Pui în contul acela  lunar la trezorerie tu ca părinte bani, fără să-i mai ai în minte 18 ani şi-i dai lui Vâlcov  în îngrijire. El are cavouri în cimitire mai nou administrate de la guvern. Şi cum zice Daia, ăla cu oaia, „ce pui în pământ sporeşte etern!”

Veşnică pomenire!...
Părerea mea

joi, 29 noiembrie 2018

Pesta la Alba


Ruşine, ruşine, ruşine să vă fie!... Strigă poporul la Alba Iulia, oripilat de minciunile guvernanţilor ce zornăie ca un zgomot de fond continuu, în speranţa că se va acoperi fâşâitul verzişorilor, scurs în modul cel mai plăcut în buzunarele abia calibrate serviciului public, în interesul cetăţeanului. (Unicul cetăţean care cere la unison cu acoliţii săi, un sezon al libertăţii hoţilor!

Sunt ei guvernanţii, cei mai îndreptăţiţi să participe la momente solemne de centenar?... Nu!

Nu râzi ca curca-n lemne tu, premier de paie şi faci promisiuni când ştii că pentru gogoşi, n-ai nici magiun, nici tigaie! Şi nu te uiţi căzută din cer, când întâlneşti oameni frumoşi pe stradă în grupuri mici, care în loc de aplauze îţi strigă în faţă fără pauze, demisia!... şi să te fereşti de alternativa cu bulgări de zăpadă! Dacă vrei să apuci rotativa la Bruxelles

Orlando puiule, insist! ăsta e poporul, sau un comando rebel de la opoziţie?

Ca şi finanţist, am o altă poziţie. E un popor paralel, trist, din spatele remorcii statului, care şi-a pierdut porcii…

Bietul Orlando e în pom pe gura lui! Ce face pesta din om!...

luni, 26 noiembrie 2018

La o licitaţie de moruni


            Astăzi mi-am propus să vorbesc despre link. Mă despart oarecum de anume explicaţii lingvistice, ce traduc termenul cumva lângă drum, cu o doză de patetism în parfum, ca fiind un lanţ, un laţ, o verigă, o za… (Dacă sunt două, şi mă intrigă, căci două aduc a cătuşe, şi nu mă duc nici cu gândul la DNA, chiar dacă s-ar potrivi mănuşe.)
           Alţi exegeţi la rândul lor asimilează linkul mult mai poetic unui zuluf, cârlionţ, buton de manşetă… Frumos! Cui nu-i place o blondă discretă!?...
           Dar scoabă ?…Scoabă e uşor desuet. Era undeva un cloş ca o acoladă, cum că linkul i-o scoabă. (asta e precis o şaradă cu babă şi moş…)
           Eu nu sunt un specialist, dovadă locul de parcare la răscruce de vânturi, a blogului meu Pasărea ceţii, pe mare în Ze List.
           Aşadar contribuţia mea definind, e că linkul e un cârlig în care se-agaţă şi muşcă din acelaşi covrig, şi-un morun, şi-o plevuşcă…
           Revenind şi uitându-mă la grafic, observ că la mine pe blog, de câteva luni se prind de cârlig în trafic, doar moruni de catalog, rari da buni!...

m-am desprins de tulpină


m-am desprins de tulpină

într-o miercuri
în spirit de frondă…
de atunci alerg după
cercuri hoinar
şi le-am prins
de logodnă pe inelar
însemn pentru treceri
încântat de trofee
ca un hoţ de buzunar

delictul minor
în discursul de acuzare
a fost taxat de procuror
jaf la drumul mare
şi condamnat
la un pariu
de judecătorul bocciu

la recurs
hoţul de cercuri
s-a prescris
nici o lege nu l-a atins
cercul în cerc necuprins
sinele în sine învins
şi eu un punct
conjunct cu cercul
mijlociu
nu mai ştiu

dacă liber sunt viu

sâmbătă, 24 noiembrie 2018

Iubim literatura


Petre Anghel, un prieten al meu, un om deosebit de care timpul nu mi-a îngăduit să mă bucur prea mult, mi-a lăsat personal, un autograf pe Carraria, romanul lui special, câteva rânduri despre Dosarul Albaştrii în tomul Istoria politică a literaturii române postbelice, o postfaţă pe Norduri intitulată Briza de Sud şi o frază memorabilă la vernisajul expoziţiei sale de pictură la Galeria ArXpert. Eram cu Aurel Sibiceanu, în mână cu paharele umplute cu vin roşu. S-a apropiat de noi şi uitându-se direct la figura mea de om rătăcit - rămas în urmă mut de admiraţie, aşa sunt eu, mă satisfăcuse un anume ceva din tablouri - a rostit:

„Măi Tomo, necredinciosule, te văd stingherit! Tu n-ai găsit o călugăriţă tânără s-o mângâi să te împlineşti!?... Aurele spune-i tu prietenului tău şi al meu, ce mult m-a iubit pe mine Dumnezeu!” Şi a trecut mai departe.

Nu e mult dacă stai să numeri ce mi-a dăruit. Dar mi-a mai lăsat ceva pe umeri, un site de literatură viu, Iubim literatura. M-am trezit din senin desemnat administrator, îmi venea să intru în pământ de ruşine, căci am descoperit asta mult după ce Petre descuiase pentru sine porţile cerului.

La început m-am temut să nu fie mâna lungă de preşedinte a lui Daddy, cel care împarte în statul paralel funcţiile. Ştiţi, pe mine mă mai ia gura pe dinainte şi mai scriu note critice, „Plai bălai – pamflete politice”, „Tablete în alb şi negru”... Apoi mi-am zis, stai că nu-i aşa!... Că venea omul negru cu vreun minister, îmi dădea pe mână cultura, sau mă numea direct premier, ca să-mi închidă gura, nu risca!...

Am stat la distanţă de site ca să nu impietez ca administrator. M-am rezumat să aprob cererile de înscriere urmând un singur criteriu, acela ca petentul să aibă prieteni în grup. Probabil de undeva de sus Petre Anghel veghează şi este în continuare administratorul care contează!