Timbre de lipit pe suflet

S-a lăsat cortina la Gaudeamus.

Ultima navă care a cerut turnului de control îngăduinţa să decoleze de pe pistă în marea aventură, a fost cea pilotată de Firiţă Carp. Toţi pasagerii urcaţi la bord odată cu check-in -ul au primit un timbru de lipit pe suflet. Echipajul sub comanda căpitanului Doru Dinu Glăvan şi prim-ofiţerului  Ştefan Mitroi, împreună cu şefa de cabină Mioara Bahna  au asigurat un climat de rigoare şi confort zborului. Aşezat la manşă, Firiţă, verifică pe ecranele bordului prea plinul rezervoarelor cu metafore şi kerosen şi îşi potriveşte bătăile inimii cu turaţia liniştită a motorului, odihnitoare ca un tors de pisică. Îşi mişcă ochelarii pe nas şi rosteşte cu glasul lui hâtru şi blând către cine vrea să-l asculte.

„Nu e interzis să scrii despre fericire, dar seamănă cu o pierdere de vreme.  Ca şi când ai scrie despre aerul din jurul clopotniţei din deal”

Încă o dată ai dreptate don Firiţă şi ce frumos ştii tu să vorbeşti despre prietenie!

De dimineaţă, m-am trezit cu gândul la evenimentul desfăşurat aseară. Încheiasem călătoria. Am privit pe geam pista pregătită pentru o nouă decolare. Un câmp de timbre albe, ca sufletul curat al lui Firiţă, se lipiseră pe asfalt cu prima ninsoare.