mi-a cerut un cearşaf şi un prosop

şi a intrat sub duş

a ieşit cu ochii în şoapte
înnodaţi peste sâni 
eu prăbuşit la un capăt de pod 
n-aveam nici aripi nici mâini
nu îndrăzneam la urcuş

m-a împins domol
către sofaua aprinsă
oferindu-mi singurul punct
de sprijin în noapte
şi am căzut în gol

în răstimp
m-am trezit
în al cincilea anotimp
corpu-i longilin
parcă fără sfârşit
îmi curenta degetele

întindeam într-un firesc deplin
sub muselina uşoară
un înveliş lunecos
de nămol şi ceară
iar buzele descifrau sfericul
într-un  limbaj
pe care n-aş fi crezut
că-l pot stăpâni
decopertând întunericul

ne-am căutat disperaţi

fără să ne fi întâlnit vreodată
cu puterile stoarse
ne linişteam şi o luam de la început
degetele răsfirate
să nu pierd nimic
recompuneau totul
în suprafeţe devălmăşite
lăsat în voia mâinilor
şi buzelor mele arse

nu bănuiam să existe
atâta delicateţe
să nu mă rănească
asumând eşecul
mi-a şoptit

ştii ne-am dorit prea mult să rămânem vii

Volum în pregătire. Al cincilea anotimp