Astăzi mi-am propus să vorbesc despre link.
Mă despart oarecum de anume explicaţii lingvistice, ce traduc termenul cumva
lângă drum, cu o doză de patetism în parfum, ca fiind un lanţ, un
laţ, o verigă, o za… (Dacă sunt două, şi mă
intrigă, căci două aduc a cătuşe, şi nu mă duc nici cu gândul la DNA, chiar
dacă s-ar potrivi mănuşe.)
Alţi exegeţi la rândul lor asimilează linkul mult mai poetic unui zuluf,
cârlionţ, buton de manşetă… Frumos! Cui nu-i place
o blondă discretă!?...
Dar
scoabă ?…Scoabă e uşor desuet. Era undeva un cloş ca o acoladă,
cum că linkul i-o scoabă. (asta e precis o şaradă cu babă
şi moş…)
Eu
nu sunt un specialist, dovadă locul de parcare la răscruce de vânturi, a blogului
meu Pasărea ceţii, pe mare în Ze List.
Aşadar contribuţia mea definind, e că linkul e un cârlig în care
se-agaţă şi muşcă din acelaşi covrig, şi-un morun, şi-o plevuşcă…
Revenind şi uitându-mă la grafic, observ că la mine pe blog, de câteva luni se
prind de cârlig în trafic, doar moruni de catalog, rari da buni!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu