Petre Anghel, un prieten al meu, un om deosebit de care timpul nu mi-a îngăduit să mă bucur prea mult, mi-a lăsat personal, un autograf pe Carraria, romanul lui special, câteva rânduri despre Dosarul Albaştrii în tomul Istoria politică a literaturii române postbelice, o postfaţă pe Norduri intitulată Briza de Sud şi o frază memorabilă la vernisajul expoziţiei sale de pictură la Galeria ArXpert. Eram cu Aurel Sibiceanu, în mână cu paharele umplute cu vin roşu. S-a apropiat de noi şi uitându-se direct la figura mea de om rătăcit - rămas în urmă mut de admiraţie, aşa sunt eu, mă satisfăcuse un anume ceva din tablouri - a rostit:
„Măi Tomo, necredinciosule, te văd stingherit! Tu n-ai găsit o călugăriţă tânără s-o mângâi să te împlineşti!?... Aurele spune-i tu prietenului tău şi al meu, ce mult m-a iubit pe mine Dumnezeu!” Şi a trecut mai departe.
Nu e mult dacă stai să numeri ce mi-a dăruit. Dar mi-a mai lăsat ceva pe umeri, un site de literatură viu, Iubim literatura. M-am trezit din senin desemnat administrator, îmi venea să intru în pământ de ruşine, căci am descoperit asta mult după ce Petre descuiase pentru sine porţile cerului.
La început m-am temut să nu fie mâna lungă de preşedinte a lui Daddy, cel care împarte în statul paralel funcţiile. Ştiţi, pe mine mă mai ia gura pe dinainte şi mai scriu note critice, „Plai bălai – pamflete politice”, „Tablete în alb şi negru”... Apoi mi-am zis, stai că nu-i aşa!... Că venea omul negru cu vreun minister, îmi dădea pe mână cultura, sau mă numea direct premier, ca să-mi închidă gura, nu risca!...
Am stat la distanţă de site ca să nu impietez ca administrator. M-am rezumat să aprob cererile de înscriere urmând un singur criteriu, acela ca petentul să aibă prieteni în grup. Probabil de undeva de sus Petre Anghel veghează şi este în continuare administratorul care contează!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu