vineri, 31 mai 2019

Cartea din papa-mobil



Am visat azi noapte că treceam Podul Izvor în direcţia Palatul Parlamentului cu papa-mobilul. Lângă mine, în picioare, cu cămaşă lungă de in, brăcinar, pantaloni albi de dimie, mustăţi şi baston, falnic aşa cum îl ştiam, tata-mare Tobârlan împărţea mulţimii cărţi. M-am uitat atent, era Guşterele, ediţia III-a. Nu romanul meu, căci am văzut fotografia de pe cruce a tatei imprimată pe copertă şi numele autorului, Toma Ionescu. Acolo la el în cer reuşise mai repede decât mine să găsească o editură, să o publice într-un tiraj care să poată să astâmpere valul de interes stârnit de personalitatea prinsă în pagină de carte, a ultimului ţăran domn din neamul Tobârlanilor. Guşterele ăl bătrân.
De dimineaţă mi s-a împlinit parte din vis. Am trecut Podul Izvor, cu piciorul nu în papa-mobil, chemat de Firiţă Carp sa-mi iau cărţile proaspăt tipărite la editura lui, Detectiv literar. M-am uitat atent. Pe copertă era scris numele Ion Toma Ionescu, întreg şi fotografia mea.
Am pus Al cincilea anotimp într-un rucsac. Afară pe străzi începuse să se strângă mulţimea. Înţeleg de la un poliţist că vine papa-mobilul. Ce mă fac, dacă Trimisul mă caută pe mine să-mi împlinesc visul? Ce mă fac doar cu cărţile din rucsac?... Cum potolesc mulţimea…

joi, 30 mai 2019

La Bookfest sună Goarna lui Tuturuz


Cu zâmbetul acela mijit în colţul gurii de ţăran hâtru ajuns domn la oraş, adunase multe la viaţa lui. Unele veniseră din el, de la origini, altele culese din cărţi, nu le afişa ostentativ, nu avea aroganţe. Arunca de pe locul din dreapta lui Firiţă Carp, din când în când, în oglinda retrovizoare o privire curioasă în spate. Firiţă, prietenul ăsta al tău nu zice nimic! E mai mut ca mine! Dar domnul Ştefan Mitroi nu era mut deloc, depăna cu har amintiri petrecute împreună ei doi, mai demult, cu Firiţă tot obosit de drum lung la volan, în împrejurări ziaristice,  documentând lumea pierdută a satului, în locuri uitate de Dumnezeu. Sau mai recente întâmplări trăite cu scriitori importanţi, invitaţi la diferite evenimente, lansări de cărţi, întâlniri cu cititorii, mai ales femei în frunte cu bibliotecara, doamna învăţătoare de la şcoala primară şi stolul de fete tinere mobilizate la ferma zootehnică de patronul care scrisese şi el poezie patriotică în tinereţea lui revoluţionară.

Mai mult ca sigur că prezumtivele cititoare abia atunci auziseră de noi şi să le pici cu ceară dacă înţelegeau de ce a trebuit să-şi pună iile de sărbătoare, doar veniseră la club nu la biserică(!) şi seara se continua cu dans. Cum poţi dansa rock şi salsa în ie şi velinţă pe toc înalt?...

Nu evenimentul în sine, ci poveştile de după, în jurul mesei cu un strop de palincă, cu limbile dezlegate, legau prieteniile.   

Lăsasem în urmă o noapte de poveste la Baia Mare. Vorba lui Ştefan Mitroi, măsurată, nu ştiu de ce ascultând îmi dădea senzaţia că mă legănam pe drumul luncii în căruţa trasă de boii cu coarne uriaşe ai lui tata-mare, Priam şi Vânătu, pe care nici greutatea bolovanilor adunaţi de pe prundul râului Argeş, nu-i puteau scoate din ritm, cu atât mai puţin ameninţarea cu biciul pe deasupra coarnelor, fără să-i atingă, sau câte un hăis(!) sau cea(!) abia desluşit, menit să-i îndemne să ocolească vreo groapă. Degeaba, nu era nevoie, ei ştiau drumul, puteai să adormi în căruţă. Când se opreau boii, ştiai că eşti ajuns acasă.

Firiţă îşi mâna bidivii săi nervoşi rulând pe şosea. Eu i-am întins lui Ştefan Mitroi peste bancă, închis într-o cuşcă, un Guştere din Merişani, satul meu unde cad de sute de ani castanele din castani şi cresc guşteri pe deal şi l-am rugat să fie atent la animal că muşcă dacă nu e băgat în seamă. Şi atunci mi-a sunat prima oară în auz Goarna lui Tuturuz. Să vii la Bookfest să te învăţ Şuiere, să cânţi cu goarna la fluiere, a pagubă, după satul suspendat într-o cârjă de băţ!...

miercuri, 29 mai 2019

Viata fara PSD

           Să-i lăsăm pe politicieni după ce le-am oferit voturile să-şi împartă, după caz, acuzele, ori şampania şi pişcoturile şi să ne întoarcem la literele noastre. Mulţumim Daniela Toma că ne-ai readus în normalitate.


marți, 28 mai 2019

Leul ranit


Nu vreau să-mi arog abilităţi de analist politic, doar că observ că în timp ce leul rănit, devenit pradă în câmpul critic, psd-ul, se agită, se grăbeşte să-şi lingă rănile cum ştie el mai bine, căutând ţapi ispăşitori, Ponta dă târcoale şi duce flori între tabere…

E sigur că el deţine toate alifiile de vraci şi ar fi cel mai democrat şi cel mai nimerit preşedinte pe câmpiile camerei deputaţilor, unde şi-a propus să înfiinţeze o fermă de vaci în privat, spre marea bucurie a celor săraci,  iar fraţii lui pesedei şi cei pro în stoluri, deja au pornit să nuanţeze în cor pe holuri, scandând pentru viitor: Leul a murit trăiască tigrul flămând!...

Cei vânători userişti plus penelişti într-o benchetuială românească abia de se gândesc să-şi potrivească ceasurile şi să se-ntâlnească undeva, cândva şi să hotărască ceva… Adicătelea ce ar urma ca strategie… anticipate, moţiune, guvernare sau lălăială târzie?

Nu rataţi momentul, oameni buni!

vineri, 24 mai 2019

Mai tânăr şi la trup curat




Acasă, la Biblioteca Judeţeană Piteşti, Societate pe acţiuni unde sunt şi eu acţionar cu câteva cărţi.
Aici, în urmă cu câţiva ani, împreună cu Magda Grigore, membru în Consiliul de administraţie, calculând dacă avem suficientă greutate, să-l mituim pe directorul Sachelarie să ne creştem numărul de acţiuni.
Dacă ne-am lua după numărul de cărţi şi kilogramele în plus pe care le am, abia acum aş corespunde la greutate. Din păcate, viaţa în marea ei şubrezire, m-a obligat să ţin cură de slăbire…