În
câteva zile voi urca pe raftul bibliotecii Al cincilea anotimp. De fapt e a
cincisprezecea carte a mea. Opt de poezie şi şapte de proză. Cu trei patru ani
în urmă – până atunci adunasem vreo şapte-opt volume, tot aşa din ambele părţi, încă îmi
doream să am carnet de membru în sindicatul scriitorilor – un preşedinte de
filială mi-a reproşat.
Ionescule,
hotărăşte-te ce eşti! Ori prozator, ori poet. Nu se poate amândouă!... Pe bune?…
Am lăsat uşor enervat dosarul acolo şi am plecat crezând că totuşi va ajunge la
Bucureşti, că Uniune e instituţie serioasă, eşti primit în ea pe cărţi, nu pe
ouă, numai de la găină porumbacă…
Dacă
a ajuns dosarul?... Ca într-un vis urât am recuperat dosarul după doi ani, plin
de praf dintr-o magazie. Nici măcar nu fusese deschis.
Şi
cum nici o altă filială nu mi-a făcut invitaţie să-l depun la ei şi să-mi dea
carnet în timp record, nu am nici o refutaţie, din păcate, să fiu de acord că
omul ăla avea dreptate.
Nu
poţi fi şi prozator şi poet!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu