Mai
tânăr fiind,
neliniştit
şi
albastru
în
boemele din
la
dolce vita,
într-un
tempo
alegru,
decopertam
epiderme
necuvintelor
din
poemele
lui
Nichita.
…Ca
un
vierme
muşcam
miezul
din
mărul…
Şi
odată-l aud,
pe
poet. Bătrâne,
părul
meu
albit
de vreme
salută
părul
tău negru!
Lasă
viermele
să
se scuture
liniştit
de
pământ,
pune
diezul
sus
la cuvânt,
urcă-l
pe calul
măiastru
să
fluture
şi
să dezmierde
în
vânt
părul
tău alb
de
albastru
şi
părul meu negru
de
vulture
verde…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu