vineri, 31 martie 2023

Misterul clepsidrei

 














Misterul clepsidrei se numea una din cărţile scrise de Gheorghe Tomazei, apărută în 1971 la Editura Eminescu. Scria Prinţul Tom la început de carte:

Acest

mister al clepsidrei

se dedică

prietenului Nichita Stănescu.

Astăzi 31 martie, Nichita Stănescu ar fi împlinit 90 de primăveri, dar s-a grăbit stingându-se mult mai devreme, într-o noapte aspră de decembrie, la numai 50 de ani.

În aceeaşi zi de 31 martie, a anului 1997, marele blond l-a chemat la el pe bunul său prieten, prinţul Tom şi acesta l-a ascultat. I se făcuse dor şi ar fi vrut să veşnicească magia poeziei împreună. Şi Tomozei grijuliu ca întotdeauna l-a întrebat pe Nichita dacă are nevoie şi poate să-i aducă acolo unde este ceva special, o damigeană cu vin, o carte sau altceva... Nichita s-a gândit puţin şi i-a răspuns. Avem aici de-ajuns din toate. Dar mai ales de prisos e timpul şi nu prea avem cu ce-l măsura. Dacă ţi-e lesnicios ia cu tine o clepsidră.

Şi iată ce a găsit Tom:

 

Ce lesnicios e al clepsidrei

tertip: două ţâţe

prin care trece nisip.

 

Când se răstoarnă

muierea produce iarnă,

când se ridică

trunchiul de sticlă

cu, palide, stemele,

păleşte devremele


joi, 30 martie 2023

Am rămas fără cuvinte

 


 

E greu să scri proză dacă eşti poet. În poezie te laşi condus de simţuri, uneori poţi zbura chiar şi fără aripi direct în magie, dacă ai în tine ritmul. Poţi dansa pe vorbele tale, fără să fie nevoie să ţinteşti cu precizie tuşa din colţul paginii. E nevoie doar să deschizi uşa şi metafora se strecoară cumva, chiar dacă mingea cade în afara de marginea terenului de joc. Ideea ta sugerată a rămas oricum în ţintar şi la serviciul următor, mai poţi încerca o dată. Cu un zar norocos se poate împli miracolul! Nu e musai ca învingătorul să fie cel care creează spectacolul.

La proză e altceva. Pentru proză îţi trebuie rigoare, concentrare, metodă, şi, multă muncă şi răbdare.  Proza vine când vine, de obicei la maturitate, dar nu e regulă. Nu poţi bate din palme, strângi din dinţi, scoţi din mânecă şapte aşi şi după o noapte albă cu antrenorul, te prezinţi la fotograf pentru poza de pe coperta patru a unui roman, sau a unei piese de teatru şi ţi-ai aranjat viitorul.  

Revenind în realitatea sportivă, sincer, cred că Sorana noastră a învăţat să scrie proză. Nu ştiu ce metodă aplică noul ei antrenor, dar parcă a reconstruit-o numai din fibră. E ştiut că de felul ei Sorana e o fată mai dficilă şi orgolioasă, şi dacă e să dau din casă o alegaţie mai subtilă, cum zic unii, are şi pe vino-ncoa, dar suedezul ăsta Thomas Johansson, pare că ştie unde să pună diezul şi o hrăneşte pe Sorana la aperitv, numai cu peşte anşoa, adus din Mediterana.

Planul era, la timpul potrivit în câteva săptămâni, să-şi adune personjele la un loc, să se-apuce de treabă, să intre în joc şi să tasteze cu times new roman 12, concentrată şi fără grabă, romanul ei de succes.

Primele pagini le-a scris la Indian Wells, cu K Birrell, Keys M, Pera B şi Garsia C ca vedetă. A făcut cunoştinţă cu acest prilej şi a schimbat impresii cu prima rachetă, Swiatek, poloneza de culoare bej, întrebând-o dacă se poate scrie comod la etajele din pod... După care şi-a luat bagajele trecând la un nou episod pe care-l îl desăvârşeşte acum făcând o escală(sperăm mai lungă), la Miami şi scriind în salonul din TGV-ul ei. Johansson a declarat că îi ia cameră la hotel numai dacă ajunge în finală!

Pe Contreras a coborât-o la prima staţie şi apoi la cea de-a doua, pe Garcia, care făcuse contestaţie şi voia să conducă ea locomotiva, dar Sorana, cu 6-2/6-3/, i-a servit decisiva. N-a contat că Garcia încă era aşezată solid în clasament pe treapta a patra în clasamentul WTA mondial. Au urmat Muchova şi Vondrousova în câte două reprize, scurt şi la obiect. Rămase fără vize, le-a dat jos din proiect... sau din tren, cum doriţi dumneavoastră la refren... Oricum  Sorana conduce acum un TGV adevărat nu orişice Săgeată Albastră de la noi...

Totuşi când a apărut Sabalenka la orizont, pe ecran panoramic(altă viaţă alţi eroi!), cum e ea mai „malenka”, se cam înorase în gară. Nu i-am dat şanse Soranei, mi-am zis că ar fi bine să scrie romanul cu font mai mare decât ar încăpea pe hârtie, dacă s-ar putea în aldine cât casa...

S-a dat jos de pe cal Sabalenka şi parcă i s-au înmuiat picioarele după primele schimburi de mingi.

Hai Sorana dacă vrei poţi să învingi! I-a strigat Johansson în limba lui suedeză.

Fac o paranteză...

(Şi Sorana l-a asultat!) Felicitări Sori!

 


marți, 28 martie 2023

Boierul ca boierul

 


Azi, a înţepenit motorul de căutare al internetului!...

LA MULŢI ANI FLORIN DOCHIA!

Orice doamnă/ în limita bugetului/ şi-a scos rochia de gală/ hote coutur/ din şifonier/ Colecţia Primăvară-Vară/ cu umeri de zăpadă/nebronzaţi/ goi /şi speră/ apoi/ contre jour/ să regăsească/ o floare/ desprinsă/ din buchetul ei,/ prinsă la butonieră/ de reverul/ redingotei princiare/ a poetului...

Boierul ca boierul, nu-i flămând/ mai lasă/ şi prietenilor/ din când în când/ să cadă/o petală/ discretă/ din mers... 

Că nu s-a născut o poetă într-un singur vers!

Ca nuca-n perete(!)... Cu un pic de invidie, dar aşa a ieşit.

La mulţi ani poete!, prietene!, cum crezi tu că e mai nimerit!


duminică, 26 martie 2023

Vânătoare regală

 


Ieri mi-am propus să vânez două evenimente ce promiteau poezie bună şi muzică la Lloyd’s Pub, sub arcadele de cărămidă de pe strada Colţei nr 16, înălţate ca o piramidă sub pământ. Colţurile piramidelor sunt mult mai rotujite când se construiesc sub pământ…

Dar nu mi-au fost toate aşteptările împlinite şi încununate ca orice vânătoare, firesc, cu valuri de vin şi un praznic pe măsură, cu trupa “Arhaic” garnitură în meniu şi cu poetese tinere şi talentate, care să întreţină spiritul viu în literatură, la mese…

Cum n-a fost nici ca-n povestea cu, “cine aleargă după doi iepuri, nu prinde niciunul!...

Eu am prins unul, evenimentul de la matineu, lansarea unei cărţi a profesorului de matematică Mihai Ciobanu, unde cei care am participat, puţini la număr, am avut răbdare să ne ascultăm între noi, vorbind despre o “Linişte cosmică”, aşa cum nu se întâmplă cel mai adesea.

Am avut norocul de asemeni să-l prindem pe Traian Chiricuţă în mare formă, într-un recital în care era greu de ales ce-ţi place mai mult, versurile sau muzica. Şi încă ceva peste care nu pot trece; am ascutat un text de proză scurtă scris de Viorel Ioniţă, cu un umor fin, discret, care ne-a prins pe toţi cei prezenţi, fiind ştiut că în astfel de manifestare proza nu prea are vocale...

Din păcate, verbul de lut al genunchii mei nu mi-a mai permis să ajung şi seara târziu la vânătoarea regală, când s-a vânat probabil cerbul cel mare...













vineri, 24 martie 2023

Dintr-o nouă carte de tablete cu nenumărate pagini nescrise

Ieşisem de la Galeria Căminul Artei, unde participasem la vernisajul pictorului piteştean Ion Pantilie, un succes fără nicio îndoială şi pe strada Biserica Enei o maşină cu spatele vroia sa parcheze. O doamnă tocmai ce coborâse de pe trotuar în marginea străzii şi schimba ultimele cuvinte ce se folosesc de obicei când te desparţi de cineva împreună cu care ai făcut o porţiune de drum. Spatele maşinii se apropia încet, centimetru cu centimetru, fără să dea vreun semn de ezitare sau măcar un semnal acustic, împingând-o pe femeia încremenită ce încerca să se opună cu mâinile unei situaţii extreme, ce venea peste ea din senin, implacabil şi nefiresc.

Parcă revedeam tancul rusesec dintr-o imagine recentă şi vie ce nu se mai şterge din memorie, care încerca să fie ţinut la respect de o ucraineancă cu mâinile goale, ce împingea de şenile.
     Femeia, dezechilibrată, reuşi cumva sprijinindu-se de eleron, să sară printr-un declic pe trotuar din tabloul absurd ce îngheţase în privirea ei speriată. Domnul, impasibil la volan, îşi continuă riguros şi linişit parcarea. Apoi se dădu jos îndreptându-se ameninţător, tot el, către femeie, cu o întrebare într-o tonalitate înaltă, repetată, ca un tir de rachete:
„Unde eraţi? Unde eraţi?... Carosabilul este al meu!... N-am mai putut răbda, explodam:
„ Dar domnule, doamna nu e Ucraina! Şi dumneata nu eşti Putin!”

OLX.ro

OLX.ro

(Să ne mai şi jucăm, zic!)

 

Ascute

soarta gura coasei,

în genunchi pe ilău.

Mărunţeşte, ritmat,

cu ciocanul, scandând

repetat, numele tău     

pe tăişul de gând...

 

Scoate apoi de la brâu

o cute, din teaca murată

cu apă de râu,

şi pe lama zimţată

conduce,

arcuşul închinat

jumătate de cruce…

 

Nu-i mult pân’ se-ncheie

calvarul! Ceru-i pârjol,

fără urme de nori.

Cu un coş de merinde

mândra îşi intră în rol

şi întinde ştergarul

în fân, printre flori...

 

Dar coasa

abia se mai sprijină-n iarbă.

Mâna slăbeşte pe coporâie...

Dinapoi se-nteţeşte

un damf da tămâie.

Dinainte miroase

interzis a plăcinte...

 

Şi moartea îşi râde

ştrengăreşte în barbă.

Jur pe crucifix

că v-am zis

să vă cumpăraţi

motocoase

de la OLX!...

 


luni, 20 martie 2023

Ziua poeziei

           Într-o “fotografie mişcată”, de Ziua poeziei, mă întorc cu gândul la Nichita... şi pentru că atunci când ajungea prin Piteşti, era întotdeauna nedespărţit de Tomozei şi Tomozei m-a debutat, îl păstrez şi pe el în fotografie...





sâmbătă, 4 martie 2023

38. Ţapinarii cerului




primenesc
vorbele
rugăciunii…
sub piele
diluviul
mă strânge
precum coaja
unui copac

dacă strânsura
opacă a norilor
biciuită
de fulgere
s-ar frânge
în gura zorilor
ploaia n-ar mai fi
nesfârşită...

doi câte doi
perechi
urcăm pe corabie
fum de tămâie
şi sare
năpădeşte
ca iarba
asfaltul

înşiraţi pe zare
îngeri ţapinari
în convoi
nesfârşit
cară cu plutele
trunchiuri
de stejari
în înaltul

doar în cer
într-un vârf
de munte
a rămas
pământ,
o pădure
de cruci
pe platoul întins

singuri
peştii,
uitaţi în adânc,
tăcuţii peşti
tresar năluci
în ecoul
loviturilor
de secure...









miercuri, 1 martie 2023

Mărţişor

 


În cartea în care scriu eu,

ninge tot timpul.

Caligrafiez cu acribie

literele albe,

zăpada iese din pagini,

abia de mai disting

marginile...

 

Continui să scriu

ca și cum mi-aș tivi sufletul.

 

Dar în noaptea asta

s-a întâmplat un miracol,

firul de mătase alb

din literele ALDINE s-a împletit

cu un fir de mătase sângerie

și să se întregească minunea

în casa înimii mele

au înflorit

pentru TINE,

ghiocei.


O primăvară frumoasă!

Desen: Frederik Weerkamp