FOTOGRAFII MIȘCATE. Marin Ioniță

Lui Marin Ioniță

 

Când am lansat prima mea carte, Pasărea ceții, la librăria Mihai Eminescu, a rostit şi pentru mine vorbe. Așeza cărămizile înălțând împrejur zidul casei. Ajuns la ferestre m-a invitat să privesc dinlăuntrul casei şi s-o visez împlinit. N-am ajuns să-i pun acoperișul. Alții, nenumărați şi-au terminat de mult casele. Un oraș întreg așezat pe dealuri. A mea încă e în construcție…

 

Pe cărările încâlcite

ale tăcerilor

în pădurea Trivălii,

cu crosna de semne

chitite în spate,

în plin sezon

de păcate

ale plăcerilor

cobora patriarhul,

călător spre izvorul

unde încă ardea focul...

Singur, prudent,

sprijinit evident

în baston.

 

Atent la locul

unde punea piciorul,

să nu strivească

vreun melc codobelc

ce se ascunde

în umbra ierbii,

să nu pângărească

urmele unde

călcaseră cerbii,

ecluzele

ce strângeau

stropii de rouă

de se grijeau

buburuzele

înainte să-și ia zborul.

 

Încă iubea la greu

buburuzele

domnul profesor,

patriarhul literelor

cum îi ziceam eu.

Cu mâna lui ca un

vreasc de lumină

blândă, punea ghiocul

în palmele fetelor

şi din duh le insufla

norocul, până ce

buburuzele

prindeau curaj

să-şi deschidă aripile

în văzduh…

 

Ieri Patriarhul, cu bastonul în mână, a făcut turul de onoare al orașului. A bătut trotuarul, salutând în stânga şi-n dreapta cu pălăria lui albă ridicată deasupra capului, șirul de domnițe mijind la porți. Cu domnii ar mai avea ceva de sfădit! S-ar mai încumeta la o trântă!...