Un tren, fie el personal, fie
accelerat, fie de mare viteză, poate fi ca ipoteză și un tren fantomă cu
aromă romantică în partea de semantică, te urci în el că de-aia s-a deschis adevărată,
pe vremea regelui Carol, calea ferată(În paranteză fie zis, tren de mare viteză...
Numai dacă treci granița, că la noi pe CFR nu se poate! E mai bine pe jos cu
ranița-n spate. Ar fi păcat să nu poți admira în toată splendoarea peisajul!).
SI CE FACI
CU BAGAJUL?
DRACU TE-A
PUS SĂ SCRII CĂRȚI!... Vorbește cu poșta română și te dezici de ele!... Până într-o
săptămână le pierzi pe toate.
Reiau.
Un tren special
pe drumul lui de fier până să ajungă la destinație(Bietul de el, ultima stație
e la fier vechi, nu în cer!), oprește sau nu oprește cu grație la semnal.
Dacă nu
oprește, înseamnă că la bord în habitaclu e o gașcă subțire de scriitori geniali.
Țin cenaclu în vagonul restaurant, cu un masacru de vin acru după gustul meu. Important
să ajungă în timpul mersului fiecare până la capătul versului, zeu! Și să nu
rămână băutura și literatura în suferință.
Oficiali de
la centru de filială au fluidizat mersul trenului special, fără oprire la
semnal și un singur minut dacă e gară principală. Să nu se termine băutura și
să fie în suferință literatura!
Dacă totuși
se oprește garnitura la vreun semnal, înseamnă că o hoașcă de cal sau catâr încăpățânat,
ce-o fi el, înhămat la o droașcă încărcată cu poezie, s-a răsturnat pe calea
ferată și zice că e în dreptul lui! Ăsta mâine poimâine vrea și statui!
Problema e Jeane, dacă trenul e plin cu gușteri, cum e cu semnalul? E de bine ori de rău?
N.A. La o gară atât de mare semnalul abia de pâlpâie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu