De la copilul de altădată intrat cu totul în difuzorul radio vechi fixat în perete la țară, ascultând teatrul radiofonic,- până la instrumentarul modern de astăzi când autorul de cărți își lecturează la microfon propriul roman, s-a scurs ceva vreme.
Un roman e lung, dar cât timp gătești în bucătărie sau ai alte îndeletniciri, îți odihnești fără să poți adormi privirea, întins/întinsă pe sofa, sau levitezi într-un spațiu numai al tău cu muzică lejeră pe fundal ca refren, și, dacă te prinde povestea din roman ascultând cu căștile la urechi, în autobuz sau într-un tren într-o călătorie mai lungă, îl poți pacurge până la final sau în etape succesive. Tu alegi când te oprești.
Toate acestea par firești, dar nu s-ar fi putut întâmpla dacă inginerul familiei nu ar fi avut ideea, răbdarea și cheia potrivită să descuie, pentru mine "porțile încuiate", ale internetului.
Mulțumesc Laurențiu!
E primul meu experiment de acest fel și părerile dumneavoastră mă interesează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu