Sunt înălțimi la care visezi, dar pe care nu le atingi niciodată. Pentru că
nu ai curajul, îți cunoști limitele, nu ești pregătit să escaladezi, sau te
temi pur si simplu că ai rău de înălțime şi nu-ți asumi să înnozi șirete la
ghete cu fuioarele norilor. (Sper că n-am comis o crimă a ororilor ca poet!...
Pur şi simplu n-am găsit în zona de Tibet-uri ale norilor, altă rimă pentru șireturi!...)
Pe munte nu te aventurezi, nu-l poți păcăli, de aceea trebuie să știi bine
când ai început ascensiunea. Să simți sub talpă ca nu-ți alunecă piatra de sub
picioare. Altfel muntele nu te iartă.
Dar apa? Are și apa Everestul ei care ar trebui atins ca să intri în glorie
pe poartă, zeu învingător?
Știm că apa e mereu vicleană și n-o poți măsura dacă te lași învins! Dai cu
sapa, dar restul e artă! Sculptezi cu dalta stânca din ea ca să reușești să fi
cel mai bun!
Mulțumim David pentru că ești și că ai scris cele mai frumoase povești!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu