Intru pe terasă
şi privesc peste umăr,
un singur om,
multiplicat fără număr
în raze
înșelătoare...
Lasă impresia,
în diverse ipostaze
că a ocupat
toate scaunele
şi extaziat de plăcere,
bea o bere...
Sporovăieşte râzând
cu vrăbile
şi cu o sclipire în ochi
de om blând,
își ascute în gând
săbiile...
Nu, n-am să cad
în plasă ispitei,
căutând pe sub masă
în frunzele toamnei
gelos,
urma Lolitei!
Îmi place aici e frumos,
trebuie să recunosc
pe terasa toamnei
amiroase încă
a mosc
şi gutui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu