SĂ MAI ȘI ZÎMBIM

 

Azi 1 noiembrie e Ziua Evei(Eva Monica Szekely). Ieri 31 octombrie a fost Ziua Denisei(Denisa Popescu Martin, iar mâine e Ziua Gușterelui(Ion Toma Ionescu). Se pune firesc întrebarea ce legături magice pot fi făcute, încât lighioana aia șmecheră de guștere să se urce pe puntea catamaranului celor două respectabile, dar și frumoase doamne(!), navigând profesionist cu pânzele întinse în oceanul nu întotdeauna liniștit al spiritului și culturii.

Pentru cine nu știe ce e un catamaran, este o ambarcațiune elegantă, agilă și încăpătoare alcătuită din două corpuri de plutire legate de o punte. Pe acea punte s-a strecurat acel șmecher de guștere, întrevăzând posibilitatea unei experiențe de navigație lină și liniștită.

Ca să traduc într-un fel, Eva Monica universitară de limbă română din Târgu Mureș i-a dăruit Gușterelui când a pornit în lume, un studiu critic în extenso, un fel de certificat deschizător de drumuri, iar îngerul antiglonț al bibliotecii piteștene i-a organizat o lansare de neuitat ca să rămână în memorie, cum numai Denisa o poate face.

Fără legătură cu ce am încercat să spun până în momentul de față, în spiritul reformelor guvernamentale(nu strică un pic de ceață!), mai ales tăierile de pensii speciale cu judecători cu tot(să nu vorbesc cu păcat), care mie mi se par un lucru de apreciat (sper să nu fiu judecat la Curtea Constituțională pentru asta), am vrut să fac urări de LA MULȚI ANI, o singură dată pentru cele trei aniversări...

Și în loc de flori, să zâmbesc și eu, să zâmiți și dumneavoastră, am să vă povestesc despre floarea de tei a Gușterelui AlBătrân...

 

BUNICUL TOBÂRLAN

 

Bunicul Tobârlan,

dinspre partea tatei,

avea un picior beteag şi baston.

Căzuse în grădina Dumitrei,

galanton,

la un an după ce împlinise 76,

urcat de dragul ei

să-i culeagă floare

din tei.

 

Dumitra, de tânără

fusese bună prietenă

cu bunica Lina...

Frumoase amândouă(!)

şi multe inimi au frânt

chicotind împreună

și povestindu-și

una alteia

aventurile.

 

Până ce Lina

(Cum își face viața împletiturile!...),

i-a destăinuit

ca o proastă într-o seară,

așezate pe bancă

sub teiul din grădina

Dumitrei de peste drum,

că Mitică vrea

s-o ceară de nevastă.

 

Odată de pe fruntea

Dumitrei nori neguroși

au străpuns cerul

ce se înstela liniștit!

Și fulgere au țâșnit

din ochii ei frumoși!...

Avea pentru Mitică

Tobârlan un plan,

gândul ei ascuns.

 

Cu bunicul însurat,

Dumitra a păstrat legăturile

de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat...

Cum să lași fructul copt, necules!

Și, la timp potrivit

când bunica Lina rămânea grea

și slavă cerului a rămas des,

născând zece prunci

dintre care au trăit opt),

 

Cum spuneam,

la timp potrivit

li s-au împletit de-atunci

nu doar gândurile,

ci s-au înnodat

şi niscaiva rânduri-rânduri

de legături ascunse,

pe care le știa

toată Valea Pribei.

 

Probabil le aflase și teiul,

fragil la suflet și sensibil.

El ce să zică și cum să tacă?...

Nu s-a opus când Dumnezeu

a rupt o cracă

de sub picioarele

lui Mitică,

pedepsindu-i

călcătura strâmbă.

 

De la un timp(am 76!),

anii sunt tot mai grei...

Simt că mă junghie

şi pe mine genunchii,

s-au betegit şi ai mei

de când am început să înțeleg

buchea lumii

cu adâncimile ei

nepătrunse...

 

Pe femeile care şi-au cuibărit

în inima mea

gânduri ascunse,

indiferent că erau Ana,

Gena, Adriana. Lorena,

Lia sau Miruna,

le-am numit pe toate Maria,

ca şi cum ar fi fost una,

şi... m-am ferit să mă urc în tei.

 

Cu junghiul şi mintea de-acum,

nu mai sunt sigur

că atunci am judecat corect!

Îndoiala e tot mai mare!...

La ce bun a fost să respect

cele zece porunci,

să țin post şi să nu mă urc în tei

să culeg floare pentru

mai multe femei...

 

dacă genunchiul oricum mă doare?...