a soarelui cocoaşă
se întinde leneşă
în afară
oştire înfrântă
iarba uscată
se târăşte
printre copaci
doar o fâşie
proaspăt arată
vie şi murdară
flutură steagul
pe ogorul arid
de-atâta luptă
viaţa însăşi
stalactită
ca o lance tandră
îşi prelungeşte coasta
în trupul sleit
stau rezemat
la un capăt
de lance
cu celălalt capăt înfipt
în umbra mea
prizonieri
eu şi ea
într-o cocoaşe de foc
dintr-un cer
răsturnat
eu - flamura umbrei
şi ea - bravul soldat
Îmi face plăcere să remarc acest pasaj:
RăspundețiȘtergere"doar o fâşie
proaspăt arată
vie şi murdară
flutură steagul
pe ogorul arid
de-atâta luptă
viaţa însăşi
stalactită
ca o lance tandră
îşi prelungeşte coasta
în trupul sleit"
Bine v-am regăsit. Frumoase metafore şi un mesaj puternic. La bună recitire,de fiecare dată...