Oglindã, oglinjoarã
"Oglindã, oglinjoarã cine-i cea mai frumoasã
din ţară?..." Îşi fâlfâie Crinul, întrebãtor, genele tremurate mãrunt cãtre sala
cuprinsã de admiraţie a Congresului liberal.
Privirea lui seninã de un albastru tâmp,
înfloreşte mulţumitã de sine, cãţãrându-se peste mulţimile prosternate,
deasupra liberalismului închistat în doctrinã.
Se fãcuserã listele. Patriciu aprobase deja,
fãrã sã consulte, numele înşirate cu creionul de mâna lui Crin, semn de
încredere din partea arhitectului, pe o foaie, din agenda oferitã cadou de
Gioanã, în noaptea de pominã a măririi şi decăderii …
Singur Ludovicul, ca un ţap logodit, ţopãia
cu chitara în braţe un refren nesfârşit…”Ţi-am dat inima mea, ţi-am dat inima
mea, Crinule… Ce-ai făcut cu ea?” ...
– USL! USL!... Scandau vizionarii.
Afarã ningea. Cataramã, urcat la tribunã, ca
o babă anunţa, vestea rea, cã partidul are mari datorii şi vestea bunã, cã la Cotroceni
sa-ntors preşedintele.
„Oglindã, oglinjoarã cine-i cea mai
frumoasã din ţarã ?”
*
Dar timpul nu stă-n loc.
La poli opuşi, Crinul s-a logodit cu duşmanul Ponta (care de la care să ia
lumina?), să traverseze mai uşor noaptea opoziţiei. Pe puntea suspinelor s-au întâlnit
cu Dan Diaconescu, ăsta behaia, ţopăind şi el ca o capră şchioapă, că e vremea lui, că
a terminat cu Elodia.
Numai Albă ca Zăpada îşi
făcea liniştit somnul de frumuseţe, spre marea încântare a piticilor, care
subtilizaseră oglinda fermecată şi au adus-o cadou, constituţional, spre păstrare,
preşedintelui Băsescu, la Cotroceni.
Preşedintele i-a rugat
frumos:
– Măi Barbă-n Cot, dui-o lui Lăzăroiu, că el e cu intrebările
şi sondajele.
„Oglindă oglinjoară
cine-i cea mai frumoasă din ţară?!”
– Găndeşti că am dubii? Crede-mă, mă pricep la
blonde. Eu lucrez cu certitudini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu