nord

ca și cum

cusătura unei răni

însemnase muntele

și muntele îngenunchiase

la căpătâiul timpului

continuam să înaintez

gândeam că voi obosi curând

și sleit de puteri

voi cunoaște umbra

înainte să însereze

noaptea sângera

întinsă stelele

lunecau sub tăceri

dinadinsă luna de nicăieri

își amânase răsăritul

nu mai știam ce-a fost scris

exista acordul părţilor

mă bizuiam pe joc…

cu puţin noroc aș fi putut găsi

nordul hărţilor

Din volumul Argintarium