Cărţile sunt copiii
noştri şi ne bucurăm de fiecare dintre ei atunci când născuţi din cuvânt şi din
har, adaugă în calendar noi sărbători ale sufletului. Ieri, de Ziua copilului,
am primit de la editura Art Creativ un telefon care m-a anunţat că al zecelea
prunc ce-mi va purta numele s-a născut viu şi a primit după toate evaluările standard,
ca obiect al fiinţei ca să zic aşa - nota maximă. (Acu’ nu ştiu şi cu
evaluările astea!... Par să fie într-ajuns de subiective, căci noi nu mai avem
un laborator acreditat, ca să vadă şi fiinţa obiectului!).
Să
nu existe dubii i-am cerut părerea domnului Al. Cistelecan. Dânsul nemaiavând
nevoie de nici-o acreditare s-a uitat la proiect şi mi-a răspuns evident ca un
oracol, printr-o scrisoare, să înţeleg ce vreau eu. „Argintarium e o recoltă de pe un întreg traseu…”(Vă
mulţumesc încă o dată domnule Cistelecan! Vă mulţumesc pe bune, ca să zic aşa!)
Argintarium ca orice
fiu/fiică a avut şi el/ea povestea sa.
Iniţial aş fi vrut să
se nască într-o clinică mare, domnească, la prietenul meu Vlasie, dar pare că toate
rezervele erau acolo ocupate de monştrii sacrii ce-şi definitivau în paralel Operele
poetice. (Blestem Qpoem?... Nu, că e o iniţiativă bună!)
Îl înţeleg şi pe el, ar
fi trebuit să plaseze între corifei un sihastru albastru. N-a avut curaj! A apreciat ca un prieten adevărat, din considerente estetice, că ar fi mai bine
pentru mine strugurii să rămână acri(!).
N-am mai stat să
aştept şi cred că am procedat înţelept.
Daniela Toma, o doamnă
cu inimă mare, mi-a oferit în regie proprie Argintarium într-o săptămână la Art Creativ în condiţii
excelente. M-a sunat la telefon şi mi-a zis că „dacă o recunoşti după semnalmente
particulare ca tată, (trag concluzia de aici că e fată...) fără să fie nevoie s-o lungeşti cu probe ADN, o poţi lua acasă de la Bookfest fără
riscuri de infecţii intra-spitaliceşti, căci editura e o construcţie nouă şi
n-a folosit dezinfectanţi Hexi Pharma precum cele mai multe din editurile vechi…
Priviţi vă rog copilul!
Nu tu semne de punctuaţie, nu tu literă mare, în interior vorbesc(!) şi tatuajele pe picior semnate
Claudia şi Frederik, (pe olandezii ăştia parcă-i ştiu de undeva!)
E clar, e cartea mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu