Am ajuns la festivitatea de premiere
organizată de SwissPlan.biz, cu sprijinul nemijlocit al gazdei evenimentului NH Hotel
Bucureşti, în condiţii excelente. A fost un supliciu asumat pentru că
nemulţumirea mea vis-a-vis de clasament avea toate şansele să-mi orbească
reacţiile, ceeace fără îndoială nu mi-aş fi dorit. Ce puteam face? Să întorc
clasamentul ar fi fost degeaba pentru că magicienii juraţi sau măria sa
hazardul mă plasaseră undeva la mijlocul lui şi chiar dacă aş fi rasturnat
cumva imaginea proiectată pe ecran, (mijloacele tehnice permiteu), tot la
mijloc m-aş fi plasat.
Am lăsat de data asta acasă blonda cu care
am tot defilat se pare degeaba pe podium SuperBlogului vezi Guilty pleasure în
faţa juriului în diversele etape de concurs. (Cred sincer că fără să iau în
consideraţie această nedorită posibilitate, juriul s-a dovedit a fi majoritar
feminin. Cum să ceri femeilor din juriu
să aprecieze realist pe cineva care prin strălucire le pune in deficit
orgoliul!? Analiza de dinainte de începerea concursului s-a dovedit eronată căci
personal am sperat că jurizarea va fi făcută de tipi inteligenţi, masculi
interesanţi ca domnul Dunăre de la ASUS, pentru care un stimul blond, am crezut,
ar fi putut incita interesul. De unde să ştiu că dânsul îşi va delega jurizarea,
e drept tot unor masculi cu inteligenţă verificată, al căror gust estetic însă,
înclina către brunete. (Nu vreau să dau textului alte deviante nuanţe şi mă opresc aici.
Cristina, matematicianul familiei căreia îi
promisesem un DSLR Nikon, în eventualitatea că voi câştiga oarece premiu, a parcat la
NH Hotel chiar lângă o maşină de la Aventuria. Mi-am adus aminte că aveam un
cui cu ei. Primisem doar 75 de puncte pentru aventura din Deltă cu poeta Mimi. Metaforic
vorbind, imaginam deja cum ar sta cuiul ăla într-un pneu... Omul la necaz, pe
bune n-are nici un haz!
Doamna Elena Dumitrescu managerul NH Hotel
ne-a întâmpinat cu zâmbete, saleuri, cafele, prăjituri, şampanie şi împreună cu
Claudia Pătraşcu au încercat, pe cât a fost posibil, să ne convingă cumva că
toţi finaliştii suntem câştigători, fără deosebire de rang social, talent
literar, sex-apel sau alte consideraţiuni conjuncturale de clasament.
Şi tocmai când erau gata-gata să reuşească,
nu s-a potrivit undeva. Cineva acolo sus a dorit să restabilească adevărurile.
Nici Hazardul în vremile astea tulburi nu mai e cine-a fost!
TVR – Zon@ IT dacă nu mă înşel, a pus într-o oală,
urnă ceva, toate numele caştigătorilor decupate din clasament. 72 de hârtiuţe
egale ca şansă de a fi extrase, oferind tuturor posibilitatea câştigării unui
netbook, indiferent de subiectivismul jurizării şi neajunsurile democraţiei. O
şansă unică pentru ca Ramona, cealaltă fiică a mea, cea care-si dorea un laptop
de sărbători, să-si împlinească visele pe ultima sută de metrii.
Şi ca un făcut, când e să-şi vâre codiţa,
s-a oferit să facă extragerea o fiinţă dintre cele care te ademenesc la ispită.
Degetele ei lungi,senzuale, iniţial am crezut că e o glumă, l-au extras tot pe nefericitul
de Robin Molnar, câştigătorul concursului de care încă nu v-am vorbit. Prima
reacţie personală, aş fi dorit să cer să-i fie verificaţi pantofii pe talpă, omul
precis călcase în ceva. Se lăsase întunericul de atâta noroc, se putea strica
atmosfera, puteam avea probleme de mediu.
6-6. Ce poţi să zici. Un zar norocos. Dar
nu el dăduse cu zarurile.
Continuarea pe mai târziu , acum plec într-o
vizită
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu