Moto / Cel ce pierde
drumul e bucuros și de cărare
Proză premiată la
Concursul Național de Proză Marin Preda. Alexandria 2025
Las
pagina Word unde-mi făceam transcriptul, în plata Domnului, și, mă uit
contrariat pe ecranul televizorului rămas deschis, la nebunii ăia de pompieri
ce se imortalizau zâmbitori în fața obiectivului aparatului de filmat, de pe
umărul operatorului de la Antena 3 CNN. Îmi-este cu neputință să aleg
terifiantul, între căștile dispuse simetric în cadru, şi flăcările iadului
isterizate în spate de o amenințare iminentă. Se întâmplaseră multe în
bisericuța aceea ciudată, bântuită de fantasme, pe lângă care nimeni
nu mai dorea să treacă după ce se lăsa întunericul.
Mă
nene, nu poate fi decât lucrul dracului în casa popii, cel care arde în
flăcări!...
„Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea!”–(Marcul 1, 24)
Mi-am
adus aminte deviza scrisă pe frontispiciul site-ului Șapte Izvoare și îl
recunosc îmbătrânit pe schimnicul care dădea interviul la CNN.
Locul
magic unde se petreceau toate câte se petreceau, era plasat undeva pe dealul
Valea Radului, la jumătatea drumului național între Pitești și Curtea de Argeș,
lângă satul Vâlcele. Există un indicator stradal îndreptat spre pădure și,
trecând un podeț, ajungi la un copac ce are scris pe un panou agățat că trebuie
păstrată tăcere până ajungi la bisericuța unde se țin slujbele de duminică.
Acea bisericuță luase foc.
Din
spatele bisericuței pornesc șapte poteci care la un moment dat se împletesc și
se despart apoi. Poți întâlni șapte troițe așa că e greu să alegi pe care
dintre cele șapte vrei s-o urmezi, până să ajungi la praguri. Riscul e fără
egal căci doar unul dintre pragurile pe sub care trece izvorul deschide
portalul cerului, ca să-ți poți vedea dinainte viitorul ce urmează să-l
trăiești. Celelalte șase, deschid porțile iadului... Și nu ți-e totuna ce vrei
să alegi.
De
aceea renunțase la proiectul pilot. Larry Page! Primul
dintre magnații lumii care a vrut să se implice financiar. Zona însă începuse
să se dezvolte. Heliportul de pe lac era gata și se ridicaseră deja câteva
locuințe lacustre. Tot mai mulți afaceriști și turiști dădeau târcoale locului
și treceau pe la bisericuță să se închine mai ales duminica, să dea un acatist,
și să poată asista la slujbă.
Pe domeniul
Tobârlanilor(cel din Merișani nu cel de pe Insulă), după ce câștigaseră în
contencios procesul cu statul, își începuse activitatea Ferma Gușterilor,
plasată în apropierea barajului la podul de fier, în marginea parcului unde își
avusese în vremea comuniștilor sediul cei de la Metale Rare. Aprobarea de
la ministerul mediului fusese respinsă inițial şi Tobârlanii s-au judecat într-un proces la Înalta Curte de Casație.
Reclamaseră unii că ouăle acelea de guștere, materia primă, izvorul vieții pentru
Fermă, nu proveneau de pe Terra fiind
aduse de pe insula lor din cer şi nu se găsea în jurisprudență un caz similar. Adevărul e că bătaia mare tot
pe granturile europene era! Pare că ochiul dracului își băgase coada şi în afacerea gușterilor.
De
când se aflase că în scopul valorificării tuturor minunilor posibile și
imposibile din zonă, aterizase pe heliportul din Merișani și Elon Musk, mult
mai curajos și dispus să riște în afacerile lui, decât Larry
Page. Nu se mai discuta despre nimic altceva în localitate și împrejurimi.
Venise
cu un Starlink micuț(un aparat de zbor multifuncțional care se putea andoca
direct în apă pe o platformă construită la coada lacului). Adusese cu el și
șapte mini-sateliți însoțitori, ce se instalaseră deasupra localității dispuși
sub forma Carului Mare. Se vedeau doar noaptea șapte luminițe fixe, astfel că
Nae Chiorul din Capul Piscului își asumase riscul să declare că apariția pe cer
a dublurii Carului Mare, e un semn rău. Fiecare dintre sateliți avea în vizor
tot ce mișca pe cursul unui izvor, dar și ei la un moment dat încurcaseră
potecile. Totuși, Proiectul celor 7 Izvoare părea să prindă consistență.
Musk
a vorbit cu călugărul și în același timp, agnostic cum era, a consultat AI (inteligența
artificială) despre cunoașterea viitorului, aflând că în multe religii (creștinism,
iudaism, islamism), Dumnezeu este atotputernic, atotștiutor și atemporal —
adică, dincolo de timp. În această viziune, Dumnezeu cunoaște deja tot
ce se va întâmpla în viitor. Credincioșii afirmă adesea că Dumnezeu are un
plan, dar oferă și liber arbitru, ceea ce creează o tensiune interesantă între
predestinare și libertate.
Elon
Musk venise în cap cu ideea de a marca cu semne poteca din pădure ce ducea la
portalul ascuns, dar își dăduse la timp seama că afluxul celor interesați să
treacă pe sub portal, să-și cunoască dinainte viitorul, ar fi putut deveni
catastrofal. Fenomenul nu ar fi putut să fie ținut sub control și s-ar fi
transformat ușor într-un conflict global. Șansa de a reveni la prezent atotștiutor,
din călătoria în viitor, n-ar avea nici
un rost. Ar fi ca și cum te-ai urca și te-ai da jos de pe cal la prima lecție
de călărie, alegând, e alegerea ta, să fi absent. Mă rog, așa ceva!...
În
plan filozofic, gânditori ca Spinoza, Descartes, Kant sau Nietzsche au oferit
interpretări diferite ale ideii de Dumnezeu — de la o forță abstractă a
rațiunii universale, până la o construcție umană necesară moralității. Există
și curente care văd ideea de Dumnezeu ca o proiecție a dorinței umane pentru
sens.
Știința
nu afirmă și nici nu neagă existența lui Dumnezeu. Ea lucrează cu ipoteze
testabile, iar Dumnezeu nu este o ipoteză testabilă. Însă unii oameni de
știință (precum Einstein) au folosit un limbaj aproape religios când vorbeau
despre ordinea Universului. Dacă Universul funcționează complet determinist
(cum credea Laplace), atunci o „inteligență infinită” ar putea calcula fiecare
eveniment viitor. Totuși, mecanica cuantică a introdus incertitudine și
probabilitate: nu putem știi totul exact, chiar dacă avem toate datele. Chiar
și dacă Dumnezeu sau altă ființă ar cunoaște viitorul, noi nu avem acces
complet la el — am putea primi doar un eșantion, poate pentru că nu am putea
suporta acest lucru sau pentru că viața are nevoie de incertitudine.
Ce-o
fi vrând să insinueze autorul introducând aceste considerații seci, demne de
raționamentul unei inteligențe artificiale? Poate că însuși Elon Musk, pe
modelul trumpist al fostului său prieten, a fost cel care a stârnit focul, ca
să poată veni cu echipele lui de pompieri în costume ignifuge de culoare neagră,
cu gușterele de culoare verde închis, așezat ca siglă în dreptul inimii? Văzuse
din aparatul lui de zbor și ceruse detalii de la flotila de sateliți cu privire
la ce sunt ființele acelea din curtea fermei așezate ordonat în grupulețe,
întinse la soare, ca într-o sesiune de brainstorming. I s-a părut ceva
nefiresc, le-a făcut o poză și a
trimis-o către chat GPT formulând întrebarea:
„Ce reprezintă
ființa gușterului și ce simbolizează el în diversele culturi și religii?”
ChatGPT a răspuns în două secunde: Gușterul (sau
șopârla) este un simbol fascinant și ambiguu, iar semnificația lui variază mult
între culturi, religii și epoci. În general, este asociat cu supraviețuirea,
regenerarea, adaptarea și lumea umbrelor. Iată câteva interpretări relevante:
1. Simbolism universal (arhetipal / mitologic).
Regenerare / Renaștere: fiindcă își poate pierde
și regenera coada, gușterul simbolizează capacitatea de a supraviețui și de a
te reinventa. Acest aspect e des întâlnit în mituri despre transformare.
Supraviețuire / adaptabilitate: se strecoară, se
ascunde, își reglează temperatura — e un simbol al prudenței și rezilienței.
Lumina și umbra: pentru că se mișcă între soare
și locuri întunecoase, poate simboliza și dualitatea dintre conștient și
inconștient, rațiune și instinct.
2. Grecia și Roma antică.
În mitologia greacă, nu apare frecvent, dar era
uneori asociat cu zeița Gaia (Pământul), ca o ființă telurică, primitivă.
În Roma, gușterul care hibernează, simboliza
moartea urmată de renaștere, fiind pictat uneori pe morminte sau în mozaicuri
casnice ca simbol al ciclului vieții.
3. Culturi precolumbiene (azteci, mayași).
Șopârlele / reptilele mici erau asociate cu zeii
subterani sau cu puteri magice legate de foc, pământ și transformare. Ele
puteau fi văzute ca mesageri între lumi: între cea vie și cea a morților.
4. În Africa.
În anumite triburi africane, gușterul este un
animal solar, care aduce noroc. Alteori e văzut ca simbol de viclenie și
avertizare — apare brusc, fuge, trage un semnal de alarmă.
5. În tradițiile orientale (China, India).
În China antică, gușterul era considerat un
animal inferior dragonului — dar rudă apropiată, deci posedând puteri latente.
În unele texte hinduse, reptilele mici
simbolizează forțele karmice minore, care pot înclina balanța în bine sau rău,
în funcție de acțiunile umane.
6. În tradiția creștină.
Nu are un rol major, dar uneori apare ca simbol
al ispitei, păcatului ascuns, fiind asociat cu șarpele din Eden.
Alteori, în bestiarii medievale, șopârla care
fuge din fața luminii poate simboliza omul care fuge de adevăr sau de „lumina
lui Hristos”. Totuși, în unele fresce medievale apare și ca simbol al
vigilenței sau răbdării, în funcție de context.
7. În vise și psihanaliză (Jung, Freud).
Gușterul este interpretat ca o manifestare a
instinctelor primitive, a umbrelor psihice.
Poate semnifica frica de ceva ascuns în interiorul tău, dar și puterea de a
te transforma dacă îți accepți partea întunecată.
Concluzie.
Gușterul este un simbol ambivalent:
pozitiv: renaștere, adaptare, discreție,
înțelepciune tăcută, protecție.
negativ: ispită, frică, viclenie, lăcomie sau
lucruri ascunse.
Cum e interpretat, depinde de
contextul cultural sau simbolic în care apare. Dacă ai un context specific (o
carte, un vis, un tablou, o poveste), pot adapta interpretarea pentru acel caz.
Ispititoare propunere, dar
cum să las AI-ul să-mi scrie romanul? Eu ce mai fac?...
Șapte zile a ars pădurea.
A rămas în urmă aiurea un deal de cenușă și scrum. Cele șapte izvoare dispăruseră
și ele în fum. În cea de-a șaptea zi, pe înserat, un lanț ordonat de gușteri
plecând în pelerinaj de la Fermă, au trecut peste podul de fier și baraj, și
urcând pe deal în Valea Radului și-au făcut cărare până la portal, cu dorința să
se întoarcă pe Insula Tobârlanilor din cer de unde proveniseră.
Dimineața, urmele lăsate de gușteri fuseseră
spulberate de vânt.
(O posibilă continuare/completare pentru ediția
II-a a romanului Ferma Gușterilor)
