4. TABLETELE LUI TOMA

 ARTA PROZEI LA GUȘTERI(Imagine generată AI)

VISUL

 

VISUL

(Tabletă de guștere)

 

AM UN TELEFON NOU dotat cu un instrument de transcriere a gândurilor fără a trebui să te ridici din patul în care visezi cu ochii deschiși, sau scufundat în somnul de-adevăratelea. Fără să trebuiască să aprinzi lumina, să deschizi laptopul, să-ți deranjezi nevasta(cine știe ce vis are ea și tu i-l strici...) Ca să poți nota ideea care ți-a venit, apeși tasta de pe touch-screen...

Azi noapte mi-am luat libertatea să-i testez prima oară utilitatea. M-am trezit din somn cu o considerație inconfortabilă, dar interesantă, pe care unul din personajele visului o agățase în mintea mea. Am șoptit fraza în fața telefonului ca să n-o pierd din vedere în obscuritatea întunericului din dormitor şi să mi-o transcrie el într-un document în faza cât încă era vie, și, m-am culcat la loc pe moment.

Mi s-a mai întâmplat și altădată, vis de poet rătăcind prin Shambală, să creez ad-hoc în somn o poezie care mi s-a părut genială. Am notat-o buimac într-un carnețel pe care-l țin întotdeauna cu mine, să-mi lumineze el mai târziu ceața și uitarea de sine. Am umblat încet, înfruntând riscul să-mi trezesc nevasta(una am, bine că n-am haremul(!)...), am aprins lumina, nu-mi mai găseam pixul... Am reușit să-l transcriu până la urmă, poemul, și după treaba asta mi-am dat seama cu mintea limpede, dimineața la cafea, că textul acela inspirat ce-mi stârnise ispita fusese scris înainte mea, de Nichita... Adormitul de mine, m-am trezit încă odată înfrânt de sistem!...

De dimineața cum spuneam, circumspect, găsind momentul potrivit, am deschis instrumentul cel nou să mă conving ce ecou, ce soartă ar avea considerația nocturnă transcrisă în telefon,- la lumina zilei... Era venită de la Dumnezeu sau era doar un zvon pe surse, cum se mai poartă.

Vă spun, după ce am aflat destăinuirea personajului feminin din vis, nu m-am lămurit deplin, rămânând oarecum blocat. Cum să înțeleg eu, ca bărbat, mărturisirea unei femei?... E destul de greu să capacitez cum funcționează mintea ei.

LUAȚI DE-ACII! Să mergem pe frază în lumea șoaptelor și să analizăm:

"Ca militar când ești gen feminin, ai o alta modalitate de înțelegere a faptelor şi

responsabilităților. Datoria în război a soldatului femeie - ca destin comportamental iminent, în armata agresorului sau a celui agresat - este printre altele, indiferent că e zi de miercuri sau vinere și se ține post, - aceea de susținere a moralului statului major general, mai ales a ofițerilor de rang superior în mâinile cărora stă soarta țărilor din care provin.

Războiul își are norma lui de moral, și, dacă un general, sau doar ofițer de rang înalt, cum spuneam, îți cere salt înainte sau culcat cu el într-un pat, acel ordin îl primești cu mândrie şi l-ai executat în consecință. Alt răspuns nu există!"

Și în caz de pace, e tot la fel? Întreb și eu, și aud de parcă aș fi greșit adresa.

Pace sau război un refuz e un abuz! Mai citiți și voi presa!

N.A. Visele nu au nicio legătură cu realitatea faptelor.

 

 

Visul

 

Visul se desăvârșește

ca formă spirituală

a conștiinței

în clipa unică

materială

ultimă

de mare confuzie

a științei

când omul sfârșește

să viseze

 

Se întâmplă

să mori

odată

cu secunda

aceea de vis

şi SMURD-ul

e cel ce constată

că absurdul

n-a fost o iluzie

şi nici

un compromis

cu final

deschis...

ANIVERSARE DE GUȘTERE

 

După socotelile mele, anul acesta Guşterele împlineşte 13 ani în serviciu public. Nu e o cifră rotundă şi atunci de ce ar trebui să-l aniversez, să leg fundă unui text ca pretext de cadou şi să-i comand un tort la Irina - Casa cu prajituri ? E drept n-a rămas repetent la școală cu micul meu efort bugetar de părinte... Da nici n-a ajuns la vreun ospiciu, „președinte” sau „împărat”! Nici în pușcărie n-a intrat pentru vreun viciu cu accident de limuzină...

Evident că în viața reală n-a fost o lumină, n-a avut norocul să devină  un mare sportiv, un manelist de succes, nici măcar n-a fost ales parlamentar la Bruxelles să am un beneficiu scriptic        la buget de la el. O rentă ceva... o pensie specială sau pe parte literară să obțină Nobelul ăla mult discutat.

Mi-am pus întrebarea şi nu vreau să fiu criptic, tot eu voi încerca să glosez pe ea.

Nu e nevoie de microscop, şi nici de hărți interstelare cu instrucțiuni de acces ca să realizez că mișcarea de integrare în absolut a ideii de Guștere a fost pentru mine un succes!... La fel ca în viață şi în literatură, materia reloaded, reinventat(e) în cărți, dacă e vie, crește(!). De la concepție şi imput, până la germenele rezolut!

De-aia lumea când mă vede la față mă strigă pe mine Guștere.

Să luăm la întâmplare din bibliotecă sau de pe blogul meu Pasărea ceții albumul gușterului plin de amintiri. de la dimensiunile lui inițiale şi să-i urmărim boom-ul creșterii și evoluției lui în celelalte ediții doar prin imaginile de la lansări. Nu e nevoie să răsfoim pagini din romane. Vedem cu ochiul liber cât a crescut animalul de mare. Dacă ne-am strecura în minte la el, punem pariu că se crede deja un crocodel candriu, ceva mai pirpiriu, fără exagerare!...

Să fie asta din neam?...

E o întrebare din cele obscure pe care și eu le am şi mi-am pus-o stând la geam ca o floare în fața națiunii la vârsta înțelepciunii. Precum stătea Galilei în fața rațiuni pure şi rostea:

E pour si move! În traducere liberă... „Şi totuși crește(!)” sau, cine citește Gușterele îl şi iubește!...

Guștere, știu eu unde bați! Ai tu ceva cu criticii ăia importanți...