Sfârșit
de vară
I-a
crescut
un
snop de grâu
în
degete...
Și
nu mai știe grâul
de
unde-i început,
și
care-i mâna lui.
Și
ca într-o magie
își
poartă la vedere
minunea,
rostindu-și
în
zorii dimineții,
rugăciunea.
Și
vin secerătorii
—ca peți-torii, mulți,
ai
Penelopei—
femei
ale ceții,
cu
părul lor lung
legând
snopii.
Sărmanul
ciung!
Dând
glas durerii,
pune
semnul mirării,
salvând
de
la înec, norii
din
privirea lui...
...Cum
trec cocorii
ca
țipătul verii,
prelung!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu