peisaj marin
în fereastra deschisă
cuvintele se scriu direct în mare
pe decupajul albastru
care se adânceşte sau se întinde
nici urmă de valuri
vântul îşi face cuib
potolind pe strune o muzică
ce se deschide în lumină
cum dimineţii
lanul de floarea soarelui
trupul de abanos al femeii
eliberat de mângâieri prelungi
iese din raze
şi tresare când razele
se transformă în lacrimi
şi cad în mare
se arcuieşte negresa
ca o stafie dispărând în adânc
după un timp
o zăresc despicând apa sărată
cu un crab pe sân…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu