Ciulinii bărăganului
Din ciclul Poezie cu... izoleta
S-au întâmplat lucruri ciudate.
Cămaşa Lui Dumnezeu
cu platcă şi râuri
de stele brodate,
îmbrăcată cu faţa la spate,
s-a îngreunat pe umeri.
Un vânt hain bate
în Cabala ameninţată de ciulini…
Stai în faţa sorţii, sclav nu stăpân,
şi numeri, scoşi din rădăcini, morţii…
N-ai vrea să vinzi ce nu ai
în listele oficiale!...
Apele s-au întors, tristele, în matcă.
Cei doi fraţi cu reminiscenţe antice,
Tigru şi Eufrat au secat, distanţaţi
în destinul de a nu mai fi laolaltă
şi nu mai pot primi-oferind,
înapoi vinul.
Nimic nu mai e în echilibru!
Bieţii electroni cad,
dincolo de postulatele cuantice
ale lui Bohr, în spirala din interior…
Un piersic înflorit, l-a cuprins îndoiala
şi a nins pe trecerea de pietoni
Citesc ordonanţa militară
cu proceduri rapide,
Cum să învingem desţelenind
bărăganele coronavide.
Am învăţat-o pe dinafară
Dinadins o invoc mereu cu credinţă.
„Dumnezeu este şi nu greşesc
doi oameni care se iubesc!”
În consecinţă, cu puţin noroc…
Este că n-aţi văzut izoleta Evei?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu