Am găsit în cuvântul spus de dimineaţă
lumii facebookului, din colţul de rai al inimii sale, de prietenul Firiţă Carp,
sărbătorit ieri, o minunată idee plină de adevăr şi dătătoare de optimism, pe
care cer îngăduinţa s-o folosesc şi s-o răspândesc la rândul meu ca pe o pildă care
să ne însenineze
Ce poate fi mai frumos şi mai plin de
speranţă decât înflorirea pomilor venind
în întâmpinarea oamenilor spre a-i scoate dintre fricile şi gândurile lor negre,
provocate de duşmani nevăzuţi?
Ce poate fi mai răvăşitor decât glasurile
păsărilor, limpezite de zorii zilei, care îşi înalţă scurtele lor tropare, scurte
şi tonice, repetate la nesfârşit, închinându-le biruinţei vieţii şi zborului?
Nu, nici o distanţare socială, benefică
în momentul de faţă! Nici un lanţ de coroane de foc, cu care nevăzuţii cred că
l-au orbit pe Dumnezeu, dacă tace!... (El tace pentru că în trufia noastră
ne-am crezut asemenea Lui, nişte mici Dumnezei şi singuri ne-am depărtat de El.
Tot singuri, fiecare cu sinele său, spune pilda, trebuie să reînvăţăm să despărţim
binele de rău şi să ne împăcăm cu El!)
Nu lumea nu se va schimba! Va mai trece o
noapte de coşmar şi după încă o noapte, ne vom îmbrăţişa iar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu