Tableta Tovarasului Cov

     

  S-a spus întotdeauna că strămoşii neamului românesc de-a lungul istoriei nu au avut vocaţie de cuceritori. Nu sunt apologetul acestei forme de vocaţie-manifestare - şi nu cred foarte tare că în gena lor, a lipsit tocmai această latură. Mai repede admit că scribii, cei care scriau în hrisoavele cancelariilor, invidioşi pe daci, n-au performat în înţelegerea faptelor.

      Când s-au retras în munţi din faţa romanilor, dacii s-au dovedit superiori, stând la taifas cu zeii lor de ispravă şi turnând în pocale vin amestecat cu otravă, au ales să rămână printre nemuritori. Au renunţat astfel în tăcere la limbă, obiceiuri, osanale, glorii efemere şi şi-au schimbat rolul meschin din măruntele istorii. Ospitalieri şi-au lăsat în urmă la hotel în serviciul posterităţii, propriile muieri. Mai mare cucerire ca asta ce poate fii, să-ţi laşi duşmanului nevasta, ca un măr otrăvit !?...

         Dăinuie până azi în noi o judecată oarecum sucită, fistichie, ieşită din norme. Urmuz, Ionesco, Tristan Tzara, stau mărturie ca precursori al absurdului! Înţeleg că nu vă convine exemplul?... Vreţi nemuritori cu glagorie cenuşie, din vremea virusată a Smurdului?...Să facem haz de necaz, dacă tot stăm acasă?

Nu-mi explic! Cum să te sperie o mizerie, un tiriplic de covid? că doar nu e Solenoid!...(Recunosc e un adevăr, bobina aia e cam trasă de păr!... SOLENOÍD, solenoizi, s. m. Bobină electrică cilindrică fără miez…)

Dar să revin la oile noastre mioritice. Un reformist genial în sănătate, mânat de ambiţii megalitice, undeva în Bucovina, la un spital, într-un rift de sistem, inaugurează entuziast şi cu fast o arteziană şi un lift. Ce viziune carteziană! Ce plonjon optimist de sezon!

De la pământ la cer cu o simplă apăsare de buton...