marți, 7 aprilie 2020

Tabletă tristă



Intru în fiecare zi pe facebook şi pe câteva agenţii de ştiri. De fiecare dată încerc un sentiment de nesiguranţă, ca şi cum aş auzi voci. În tinereţe mea n-am dat importanţă intruşilor ce-mi circumscriau spaţiul în care mă mişcam, până când ei, securiştii, m-au urcat pe o scenă şi vocile delirante au început să interpreteze o piesă pe care susţineau că am scris-o eu. Era o piesă proastă. Răsturnaseră planurile. Eu eram  singurul spectator, ţintuit în lumina reflectoarelor, iar ei actorii, în întuneric, mulţi, schimbau replici înfricoşătoare din sală, despre trădări şi atitudini duşmănoase.
Nu credeam să mai traversez o experienţă asemănătoare, o trăiesc acum, o trăim cu toţii, la altă scară, fiecare în parte, distanţaţi şi ameninţaţi de duşmani nevăzuţi. E mai mult decât un război! Acolo vezi în faţă flăcările iadului şi din urma glonţului ţâşneşte sângele…
Covid 19 nou te încolăceşte pervers ca un şarpe invizibil, căruia îi percepi doar respiraţia rece şi otrăvită. El a adunat lumea într-un studio de televiziune 5G, transformat într-un uriaş cazinou cu o singură masă de joc unde eşti obligat să intri, purtând mască, indiferent că eşti VIP sau simplu cetăţean. Îţi joci viaţa o singură dată, live, la ruletă. Simţi cum roata se învârteşte, repede la început, se lăbărţează apoi, încetineşte, timpul se relativizează şi bila neagră înţepeneşte sau trece pe lângă numărul tău
Şi Dumnezeu, un dealer oarecare, mai însemnează o cruce în listă…
(N-am vrut să fie o tabletă atât de tristă, dar aşa a ieşit.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu