Zidul

Tălpile merg

pe calea pământului

secunde pierdute

în marile dune de nisip.

De n-ar fi înţeleptele cămile

să rumege în tăişul nopţii, zilele,

în ce chip am pătrunde

prin hăţişul de ierburi uscate al vântului?…

Şi deodată un zid de apă.

Cu gândul în tălpile picioarelor socoteşti.

Nu-ţi faci poteci niciodată de-a lungul zidului

pe calea apei cu braţele!…

Cauţi din priviri ochii cămilei şi citeşti

„Fă-ţi o cocoaşa din piele de oaie

şi suflă în ea aerul când respiri,

ca să treci dincolo…”