În zi de Petru şi Pavel, citeam ieri vorbele
învăţăturii meşteşugite de cei doi apostoli pe o pagină de carte deschisă:
„Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine!”.
Pentru Dumnezeu, în ce lume trăim? Cum nu împietrim de atâta făţărnicie?...
Dacă adevărul suprem ar fi acesta, singurul, v-aş propune un exerciţiu simplu.
Să mergem înapoi pe frază, să lăsăm ghilimelele să se desprindă de text, ca într-o
fâlfâire de aripi, şi să purcedem întru analiză sub oblăduirea Domnului.
Cuvintele, fie ele şi sfinte, fără îndoială fiecare dintre noi ştie că sunt
alcătuite din litere. Să destructurăm cuvintele şi să amestecăm literele. Am
putea desena, despletind şi împletind liniile contorsionate. Cu puţină
imaginaţie, din ele, s-ar putea contura o hartă ca o inimă, sau ca o pâine care
seamănă cu ţara. În mijloc, am pune desigur crucea ca să-l avem aproape pe
Dumnezeu. Mulţumiţi de noi, poate că ne-am odihni după asemenea concentrare şi
am constata cu siguranţă că lucrul era bun.
Apoi într-o ordine aleatorie, n-aş începe cu politicienii, aş apela în primă
instanţă la medici. Nobilă profesiune! Dăruirea lor nu are margini, cu
siguranţă ei vor şti să re-alcătuiască din trupul ţării textul acela sfânt.
Numai că bisturiul, vrem nu vrem, banii sunt nu sunt, fiecare tăietură în
corp, are un barem!... Nu putem renunţa atât de repede la sistem.
Cu siguranţă biserica păstrătoare a credinţei,
se va apleca asupra textului şi-l va înlumina, repunându-l la locul lui. Un
sobor de preoţi s-ar aduna pentru rugăciune, dar şi lumânările au un preţ, şi
viaţa are un preţ, chiar şi moartea, şi lopata de pământ, şi Caron când te
trece apa Stixului dincolo, cere obolul sfânt.
Ce şi-a zis clasa politică majoritară, bine intenţionată la recentul congres, orientându-se
la cum e binele pentru ţară!?
Textul acesta fluid e bun!
Ne împărţim în două tabere, putere – opoziţie,
noi la noi în partid, nu avem nevie de opoziţia lor, şi luptăm împreună
păstrând în viitor programul de îmbogăţire a săracului.Vindem bucată cu bucată
literele ţării şi luăm asupra noastră, banul. Ştiţi că banul e ochiul dracului.
Ne sacrificăm noi! Şi-i lăsăm lui Iohannis crucea ca pe-o favoare.
Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu