Suav anapoda

clasicul călău,

cel care ridica securea

ascuţită și rece,

îndepărtând cu îndemânare

din lujerul alb al gâtului,

fără părere de rău,

capul păcătoasei,

în ochii crăpaţi,

stropiţi de sânge

ai mulţimii pestriţe

ce umplea piaţa

de gură-cască şi fiţe…

negustori, târfe,

calfe, lăptărese,

cerșetori orbi,

copii ce plângeau

strângând

vată de zahar în mâini,

trei corbi ce planau

pe sub nori…

apoi două mirese surori,

întâlnite pe o stradă

înfundată

încolţite de câini

năimiţi într-o tăcere 

vinovată să urineze

pe rochiile lor de zăpadă...

călăul acela ocult

nu mai e demult

am rămas eu

hashtag rezist

poet şi călău

să decapitez trist

cu securea

pădurea de ceaţă

a florii de tei...

a venit vara

ceara ei de vară aiurea,

de doi lei…