Tableta proorocului Ilie

Ilie Năstase, Ilie Dumitrescu, Ilie Moromete, sau Ilie de la Sculărie; în felul lor toţi l-au iubit pe Dumnezeu, cu mai mică sau mai mare osârdie, chit că unul a mai aruncat cu racheta după ciori, altul a ţintit poarta cu şpiţul şi mingea a sărit în nori, Moromete a tăiat salcâmul, doar ăla de la sculărie, nu ştiu ce drac’ a făcut da mi se pare c-a fost arbitru.

          Dacă stai şi analizezi, pot să dovedesc, nu se există nici un dubiu la mijloc, proorocul Ilie a fost numai unul în domeniu. Nu posed toate datele, nu sunt o somitate, un geniu să le ştiu pe toate, dar fiind un cuget îndeajuns de liber, îmi pot asuma riscul să gândesc.

          Ilie ăsta, proorocul, a trăit în ţara lui, de evrei evident, pe vremea regelui Ahab, în ţinutul Samariei. Şi regelui holtei i-a venit să se însoare la un anumit moment. A dat sfoară în ţară (pe televizoare vestea a circulat şi în afară), că organizează un concurs de Miss, cum se întâmplă la curţile împărăteşti cu regim deschis.

          S-au strâns frumoasele pământului pline de har pe stadion, dar numai una din Sidon, o prinţesă feniciană, Isabela, a încolţit în inima regelui. N-a mai ţinut cont că la întrebările obligatorii din chestionar, ca viitoare mireasă era necesar să dai un test grilă ca la şcoala de şoferi, nu prea era bibliofilă Isabela, şi-a dat silinţa, dar  a răspuns ieri la întrebarea cu credinţa. Ea se închina zeului Baal. Ahab, preţuind frumuseţea femeii mai mult decât credinţa în Dumnezeu, s-a urcat pe cal şi a poruncit poporului său să se închine cu mic cu mare zeului Baal. Şi poporul prost – nu-l văzuse pe Baal, o văzuse doar pe Isabela dezbrăcată în costum de baie dimineaţa, şi îmbrăcată cu bun gust, în ţinută de seară, la apus. Avea de toate, coapse , bust, oleacă veselă că-i plăcea viaţa, ce să-i mai ceară şi ce să facă(?) – s-a supus.

          Toate aceste fapte au atras mânia divină şi aici intră în scenă să-şi facă jocul, sala arhiplină, Ilie proorocul. Cu tunete în voce şi fulgere-n priviri, lasă mustrarea scrisă regelui cu mulţumiri la secretariat în rastel, şi după, se ocupă de popor năpustindu-se cu pedeapsă către el! Trei ani jumătate de secetă. Seceta şi foametea au cuprins toată ţara. În timpul ăsta Isabela şi regele şi-au petrecut în treaba lor prin palate şi au născut fiii şi fiice.

          Sfânta scriptură ce zice de popor?

          Zice că e sărac cu duhul şi mereu frustrat, se ia după femei şi femeia are pielea de drac sulimenită, dar şi Ilie în cazul ăsta a exagerat având o abordare greşită. 
          Mă Ilie umbli cu cioara vopsită şi e păcat! Dai în toţi, ca să simtă ăl vinovat?...