Oştire de suliţi
mascate de cetina verde
tiveşte cerul
împingând norul
deasupra muntelui
În spatele norului
somnoros
abia de mijeşte
sub pleoape
un soare blând
Tălăngile
turmei de oi
mogâldeţe de piatră vii
se rostogolesc în acordul
unei simfonii
Pârâul clipocind
îşi ţese rostul
precum marama
cu fire de argint
pe umerii Bucovinei
Pare că însuşi
Dumnezeu
s-a oprit
să-i admire
rotunjimile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu