Cimitirul lalelelor

Tabletă de piteştean

Pitestiul este inca un oras frumos pandemizat cu ciment...

Trec destul de rar prin Piteşti în ultima vreme. La fel de rar cum ajung la mormântul mamei mele. Şi acolo recunosc tot mai greu locul. De fiecare dată mă rătăcesc şi mă simt aiurea, de parcă aş şti sigur că mama s-a întâlnit iar cu profesoara mea de limbă română de la liceu şi mă va certa. Precis i-a şoptit Doamna Viorica Lupşe, că nu ştiu nici acum sǎ pun virgula.

Cimitirul se lărgeşte continuu şi pe străzile întortocheate se înalţă alte şi alte edificii, pregătite din timp să găzduiască fericirea veşnică. Eu cu lumânările în mână bănănăi prin cimitir, constatând că mama s-a mutat mai în centru şi cartierele noi de pe margini, cu cavouri înalte, ţin umbră.

Cât de naiv poţi sǎ fii să-ţi pregăteşti singur de viu celula pentru mai târziu? Să-ti închizi libertatea şi dincolo!? Sǎ te speteşti toată viaţa sǎ intri în rândul lumii şi să-ţi poţi înălţa cavoul pe măsura rangului. Ba chiar e voie să-ţi cumperi pe bani mulţi, un rang mai înalt. Poţi să-ţi ridici alt palat peste cel vechi dacă vrei neapărat. Nici nu e nevoie de licitaţie. Vii cu firma ta, dai directorului cimitirului 20% din investiţie(nu e mult, omul trebuie sǎ dea şi el mai departe!) şi-ţi adaugi la proiect câte turnuleţe vrei.

Cum spuneam, trec destul de rar prin Piteşti. Un oraş de gospodari cu edili cuminţi care se gândesc permanent la nevoile mari ale oamenilor sărmani. „Ei n-au bani de cavouri, cimentul e scump, de ce sǎ nu le facem noi fericirea veşnică de la bugetul local aici pe pământ!”.

Planul s-a aprobat în consiliul municipal. Evident că s-a modificat şi sloganul şi blazonul oraşului.

O lăsăm dracului de simfonie a lalelelor de armindeni, nu mai cheltuim  banul de la primărie cu gazonul, retezăm într-o noapte şi ăia şapte castani din scuar, care fac umbră degeaba şi-i mai dai şi cu var! Turnăm ciment şi asfalt pretutindeni, terminăm treaba şi ne ţine o mie de ani!

În parcuri, în pieţe, pe spaţiile verzi, între blocuri, în cartierele muncitoreşti, în toate ungherele unui univers contondent, municipalitatea a retezat copaci şi eficient a turnat saci de ciment făcând bănci peste buturi. Sǎ se odihnească în sorele ardent oasele celor săraci cu duhul!

Cine şi-o fi umplut văzduhul buzunarelor cu fluturi?