“Nu mergi pe unde te duce drumul, fă-ți
drumul tău, lasă o urmă!”... Măcar cât parfumul iubitei din urmă…
Drumul ispitei, până să ajungă cartea la cititor, depinde rar de autor. Ea nu poate sta în mod
dramatic în siajul unui lup singuratic. De aceea contează tirajul. Am avut un
vis, se făcea că ajunsesem într-un Paradis viitor și alerga după mine marele
editor, să-mi smulgă Gușterele din mână.
– Lasă-l la mine o săptămână, maxim două, să
facă ouă, să-l prăsesc! Decât să prindă muşte pe coclaur, grijesc guşterii cu
sânge de taur şi-i înmulţesc!... Până se prinde ANAF-ul mă îmbogăţesc!
Da,
visul, nu e ca viața! îşi zice oful o vorbă din popor şi în aceeaşi ciorbă filozoful Nietzsche. N-am apucat să-i văd editorului,
fața!...
Ce avem noi aici şi acum? Nici trotil cu ouă de furnici, dar
nici parfum de vampă la cotitură!... E doar
o cultură nouă de Guşteri voinici, pregătiţi să iasă la rampă, caută editură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu