sâmbătă, 3 decembrie 2022

Galaxia Gaudeamus

 
























Nu mor copacii când mor
doborâţi de secure!
Dezlegaţi
de pădure
drumul lor firesc
poate fi începutul
unei lungi
călătorii.

N-au nevoie de
hărţi costiere,
infrastructurile rutiere
ale frunzelor
amăgesc în zadar,
iar azimutul
fixat în memorie,
cerc în cerc,
transcende stelar.

În materia cenuşie
a unui talamus universal,
atinse de glorie,
cărţile tipărite
nu se mai şterg,
au drum lor stabilit
din Galaxia Gutemberg
în Galaxia Gudeamus.

Ia planeta neamule!
Planeta verde
nu de papagal!...
Încearcă-ţi norocul
şi nu te pierde în focul Bengal!

Ăsta e jocul cu copaci stelari,
mai mici, mai mari,
drafturi de jar
aliniate pe rafturi
intr-un hangar spaţial

Nu cad copacii, când cad...
Doar unii, nebunii,
au forţa să se avânte
în orb, precum fluturii
când văd torţa…

Puţini dăruiţi, prind rădăcini
în mai multe vieti,
arzând în picioare
şi traversând
Marele Canion
ca o luminare
stinsă..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu