M-au chemat şi pe mine la poliţie să-mi
schimbe cartea de identitate şi să mi-o dea pe cea biometrică, nouă, cu cip şi amprente digitale. Am fost oarecum fericit,
văzusem pe facebook într-o fotografie, cipul/ chipul prietenului Adrian Alui
Gheorghe, refuzat în prima fază de organe, pentru că nu avea cravată.
Arăta bine Adrian, întinerise! Probabil
ţi se schimbă şi viaţa odată ce ţi se iau şi amprentele digitale şi ţi se schimbă buletinul. Da cărţile,
alea care le-ai scris, ţi se iau şi ele? Va trebui să-l întreb, cu ce s-a dus
în geanta lui aia mare de piele, cu poezie sau cu proză?...
Nu l-am mai întrebat! Cum adică
Ionescule tu nu ştii nici acum identitar, dacă eşti prozator sau poet, că scriitor
precis nu eşti… că de la Uniune nu ţi-a cerut nimeni nicio poză. Dai
satisfacţie duşmanilor? Hotărăşte-te independent!
M-am gândit. O carte identitară
poate fi Guşterele în versiunea Tobârlanii(cât se mai găseşte în librăriile
online), Dosarul Albaştrii, Casa Roşie… Nu! O casă la roşu nu e terminată, e
timp să mai pui un etaj!... Mai bine las gaj Crucea de piatră la poliţie şi mă
duc după ea, mai târziu…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu