Surori de inimă

 Ion Toma Ionescu este cu Adrian Suciu

21m  · 

Distribuit pentru: Public

Am citit "Iubesc romănii" o pagină memorabilă a lui Adrian Suciu apărută pe facebook şi înainte să o distribui, am recitit şi o pagină de-a mea din "Tobârlanii", care tocmai ce am fost anunţat azi de Editura Hoffman, că vor ajunge acasă. Cele două pagini mi s-au părut cumva surori de inimă. Poftim de le citiţi împreună:

*

„Poporul român a fost şi va fi un popor de domni. Ne tragem în linie paternă, direct din ramura cu rădăcini înfipte adânc în noianul de voievozi și domnitori ai neamului, iubitori de țară, vinuri și femei: cel Mare, cel Rău, cel Bun, cel Cumplit, cel Viteaz. Toți risipindu-și preaplinul prepuțiului în paturile largi, primitoare, cu așternuturi de atlaz. La soare te puteai uita, dar la pielea albă de domniță, înaintea domnitorului, ba!

Pe boierii cârtitori, i-a mai scurtat dinadins de cap, la mânie și supărare uneori, vreun Despot luminat. Ramura ciuntită a boierilor s-a stins în închisorile comuniste. Astfel s-au așezat la sfori, în vremile triste ale urii, copiii din flori ai dictaturii. Haiduci în cuiburi de cuci, venetici fără cruci, un popor nou de tovarăși domni. Talpa adevărată a țării, tobârlanul, țăranul domn, niciodată n-a contat!

Și odată ni s-a părut, în iarna lui 89, că a ieșit soarele din nori. Prilej pentru unii să întoarcă timpurile de splendori ale gloriei. Chiolhan și huzur la povarna istoriei! Noi, adevăratul popor de țărani luminați, am ajuns meditativi, ne-au cuprins depresiile, fatalmente ne-a pătruns spiritul Mioriței. Ne-a plăcut să ne scufundăm în el și am devenit triști. Așteptându-ne stipendia, la date fixe, invariabil neîndestulătoare!... În culmea răbdării, ne-a cuprins plictiseala, starea de grație a contemplării...

Continuăm să vegetăm, slujiți de ei, suntem cei mai iubiți când îi votăm.

Câțiva, puțini, am intrat în biblioteci. Alții, cei mai mulți, s-au înfundat în fotolii privind la televizor ca la circoteci, roiul de molii și urmărind cum se mișcă reforma statului, ca un șoricel printre elefanți.

Ei, slugile noastre, sicofanți, au evoluat, au gulere albe, nu le mai au albastre. Sunt demnitari pe cai mari la guvern, parlamentari, primari, toți slugi, în slujba domniilor lor țăranii suverani…

Istoric vorbind, slugile au fost întotdeauna hoațe! Și-au tras partea lor, au înșelat, au vândut vinul din beci, au luat viile și moșiile asupră-le, pentru ca stăpânii lor să nu aibă griji, și fără reținere să-și împace spiritul liber, destinele, lenea și vinile, între neveste și amantele tinere și să se joace jocuri erotice în Alpi, sau la mare la soare în Maldivele exotice, de-a baba oarba cu vremea.

„Dar sluga (cum zicea fostul senator Nicolicea), ca o babă surdă, n-are mamă, n-are urdă!”..

Adrian Suciu a adăugat o fotografie nouă în albumul Tratat de mers pe ape.

Favorite  · 1 iunie 2020  · 

IUBESC ROMÂNII

Cei mai mulți dintre români cred că cei mai mulți dintre români sunt proști. Adevărul, însă, e că singurii români proști sunt cei care cred că românii sunt proști. Poporul ăsta a supraviețuit prin șmecherie, învârteală și rezistență surdă, conform principiului ”pupă-l în bot și papă-i tot”. Zeci de imperii și-au frânt gâturile în încercarea de a ne supune și a ne rade de pe fața pământului. Au venit toți să ne fure limba română din cântări, animalele din grajd, femeile din bătătură, mierea din stupi, aurul din munți, lemnul din păduri. ”Cum veniră, se făcură toți o apă și-un pământ”. Neamul de oieri s-a făcut neam de crescători de porci pentru că turcii nu ne luau porcii. Un neam de gospodari s-a făcut un neam de hoți pentru că de la colectiv nu primeai nimic dacă nu furai tu din propria ta muncă. Ne-am ascuns femeile în peșteri, recoltele în pământ, mănăstirile în munți și-am învățat să socotim, cu nestrămutată înțelepciune, că rostul oricărei stăpâniri e să ne fure și să ne mintă. Românii nu sunt proști, românii sunt supraviețuitori! Toate strategiile de adaptare vitale mai bine de un mileniu au intrat în zestrea noastră genetică și nu le scoate nimeni de-acolo!

Așa că eu iubesc românii! Pe toți! Conservatorii știrbi și progresiștii cu dinți! Cocalarii și pițipoancele! Artiștii și badantele. Curvele și filosofii. Nebunii de toate feluri care au ținut vie forma asta neîmblânzită de viețuire. Bunicii mei și toți bunicii care și-au bătut joc de comunism, străbunicii mei și toți străbunicii care și-au bătut joc de regi, împărați și sultani! Până și Papa de la Roma când a ajuns la noi a fost silit să mai lase de la el! Oriunde se întâlnesc doi români, există cel puțin trei forme de nebunie frumoasă cu ei la masă. Cum să îmblânzești un popor care-și bate plua de toate organismele mondiale, de Președinte, Guvern, Patriarh și pandemie?

Românii nu sunt proști! Sunt certăreți, cheflii, insurgenți, indisciplinați. Au văzut destui încrăvățiți cu genți de piele care au venit să-i învețe cum să-și trăiască viețile. ”Cum veniră, se făcură toți a apă și-un pământ.” Îi iubesc pe toți; pe moldoveni, pe mitici, pe ardeleni, pe olteni, toate triburile astea a căror nevastă e mămăliga și nu primesc pizza decât pe post de amantă de ocazie! Băutorii de zaibăr și tulburel, consumatorii de palincă și slană cu ceapă. Au început să mă obosească ăștia pe care-i obosesc românii! Care țin neapărat să-i disciplineze și să-i bage în șabloane. Consumatorii de șămpănii. Frecventatorii de uorcșopuri schizoide de personal căucing. Reformatorii de mucava. Ăștia care au venit peste noi și se vor face toți o apă și-un pământ.

Singurii români proști sunt cei care-i urăsc pe români! Poporul ăsta e o minune a istoriei! N-are nevoie și nici nu o să i se poată vreodată impune ”reforme” inventate de birocrați! Nu vor purta botniță decât ca să-i înjure pe stăpâni din dosul ei. Doar de două lucruri are nevoie poporul român ca să renască: de mai mulți oameni gospodari și de mai puțini tâlhari în funcții înalte! Atât avem de învățat de la alții!

Așa că nu, nu vreau o țară ca afară! Și nu, nu vreau să devenim nemți ori chinezi! Trebuie să fii foarte prost să fii român și să vrei să elimini din ecuație spectacolul fascinant, surprinzător, ultragiant și senzațional care e poporul român! Un popor nebun și nesupus ale cărui brazde sunt înțesate de oasele sfinților neștiuți și ale eroilor necunoscuți! Un popor ușuratic și arțăgos care din supărările lui naște genii și profeți. Un popor a cărui singură ipocrizie e că zice ca tine și face ca el. Și bine face!