Inimă de scriitor

 

Ca nişte maci înfloriţi într-un lan de grâu risipeşte Mihai Golescu - argeşean de-al meu, născut nu făcut director de ziar de când mă ştiu - un pâlc de cuvinte, ce par fără noimă, la fel cum şi macii răsar neaşteptat în marea de aur a grâului. Dar mai repede opreşti limuzina de serviciu pe marginea drumului, dacă ai inimă de scriitor şi vrei să culegi un buchet de flori de dor, cum le zice macilor la origini străvechii persani din vremea dacilor, dacă ai în plan să îi oferi dracului ceva, celei cu care ai consumat în natură şi în inima ta o frântură de aventură, chiar dacă ştii că buchetul păleşte imediat.

Dacă eşti cu nevasta, aia cu care joci canasta amice, seara şi vrei să fii galant, să nu faci greşeala să-i oferi maci!... E riscant! Poţi încasa draci... Mai bine un snop de spice, că ăla ţine vara în casă, toată iarna!

Dar să deconspirăm fraza de la care am început în acest demers, din articolul Inimă de scriitor apărut în Argeşul ce pare un Guştere cu cap dar cu coada retezată, am găsit-o pe net.

„...Cum o face, recent, pentru Merișani, argeșeanul gâlgâind de talent Ion Toma Ionescu în cartea sa „Tobârlanii”. Carte despre care scrie așa talentatul Ștefan Mitroi: „Mai rar inimă de scriitor care să se priceapă și la povestit, și la iubit, în același timp”. Aferim!

Te iubim şi noi domnu Mişu(!), da cum să-i spui „talentat” domnului Ştefan Mitroi care ne dă clasă la toţi! Staţi că n-am terminat. Când a apărut pe 15 septembrie la vânzare cu Jurnalul la chioşcurile de ziare, Tobârlanii, am sunat-o la telefon pe cumnată-mea în Piteşti, eu m-am mutat de o vreme unde şi-a stabilit covitul ăsta Delta capitala... pe duşmani îi ţii aproape mereu(!). M-a sunat înapoi cumnată-mea după juma de oră.

„Am căutat în tot oraşul, n-am găsit picior de Ţopârlan de-al tău! La Fortuna mai era o fătucă tot aşa ca mine, întreba de urma Tobârlanilor. O trimisese din redacţia de la Argeşul directorul ei să cumpere cartea.”  

Înţeleg de la Domnu Mişu că a dat de ea şi a răsfoit-o cumva... Dacă a prins din zbor doar un zvon, să-mi lase un semn că-i trimit nişte Tobârlani prin FanCurier. Şi aşa nu mai ştiu cum să scap de ei, că mi-am pus în cap jumătate din Merişani!