Pălărie, cravată, costum, ochelari, evident un domn educat, pensionar de stat, el.
Ea, poşetă, iar pălărie, cochetă, cercei
în ureche, taior vintage bleumarin, stând la fereastră ca o muşcată înflorită în
destin, cu privirea lungă şi înţepenită spre coada ce se formase din senin în
formă continuată până-n trotuar, la vaccin.
Cu voce clară sentenţioasă şi inflexiuni
de orator gregar, activist, domnul în picioare:
–Să-i vezi dragă în câteva luni, până-n vară, la ATI cum
o să moară ăştia pe capete, cu zecile de mii. Prea multe guri proaste de
hrănit!...Pământul ăsta cât să-i mai susţină aşa însemnaţi!
–Care ăştia dragule?
–Cum care? Ăştia vaccinaţi!
Şi odată se făcu lumină spre asfnţit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu