Scriam în 2018 pe blogul meu, în 10 septembrie, câteva cuvinte despre Ciprian Chirvasiu care venise şi el la sărbătoarea noastră lăsându-şi umbra de mătase ca un gorun retezat timpuriu peste Curtea cu miracole şi privindu-ne de sus se bucura cu noi de poezie şi de glasul măiastru al Mariei Gheorghiu. Între timp un alt gorun George Mihalcea s-a înaţat la cer să-i citeasă lui Nichita pagini din Decameronul valah, lăsând în urmă în tufişurile din curtea de pe Liliecilor nr 7 şi în inimile noastre umbra şoaptei de taină a Litughiilor lui oranj.
Mi-e dor de acele zile şi nopţi şi rasfoiesc uneori di album Fotografiile mele mişcate…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu