Mi-a
sugerat cineva, persoană însemnată, să nu mai fiu pe blog niciodată criticul de
întâmpinare cu consideraţii acide şi să nu amestec literatura cu politicul, nici
măcar din întâmplare până trec alegerile în partide. Să consemnez fără ură vise,
dacă vreau să-mi păstrez graficul la elite şi să am traficul viu cât de cât. Să
scriu eventual despre agricultură, că anul ăsta promite belşug, altfel risc să
rămână locul pustiu şi eu în arătură cu nodul în gât, fără cal la plug...
Sunt
zone de drept interzise, zonele puterii. Ochii şi gura le ţii închise şi fără sticle
incendiare! (Recipientele berii se păstrează reci(!), până vin pompierii de la
greci...)
Mǎ gândesc tot mai aplicat să las dracului politica asta de rahat!
A
venit toamna, doamna mea pregătește borcanele pentru magiun și murături. Se
îngroașă raţia de tărâţe în lături, pentru porcine. Ţuica s-a dat deja jos din
prun la vecine și stă pe vine în damigene borţoase de rușine. Mustul și el pe
mărăcini în boaba de struguri nu tace, bolborosește după poloboace...
Ar trebui să fac pace în consonanţă cu naţia tăcută, s-o las dracului de
ordonanţă mai moale, că nu se face gaurǎ-n zid dacă un primar se mută și ia
parale de la alt partid!
…Și mandarinul, ce dacǎ a luat drumul mătăsii ca nebunul de Marco Polo și se
plimbǎ solo pe arătură ca pe un zid chinezesc? Poate rǎmâne acolo, gândesc!...
În
Poiana lui Iocan Moromeţii mormǎie, se sfǎdesc:
– Bǎi
Tobârlane, tu ce crezi? Ce vrea să vândǎ mandarinul nostru la chinezi?
– Nu
știi mă Cocoșilǎ? Capra cu trei iezi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu