Albinele nu muşcă noaptea

Greu de presupus că în avanpremiera US Open, Simona Halep va reuşi să-şi împuşte cele 900 de puncte puse în joc în Turneul Rogers de la Toronto. Titlul câştigat aici anul trecut atârnă ca un bolovan de mentalul făcut ferfeniţă cu ghioaga pe care Ostapenko a folosit-o la Roland Garros, să spargă zidul şi să intre prin efracţie în buduarul româncei unde se păstra în siguranţă coroana reginei, adusă de organizatori să fie ajustată la dimensiunile capilare ale Simonei.

La ceremonia de încoronare n-a mai fost timp pentru o nouă calibrare şi de aceea montura şedea cam şleampătă pe fruntea lituaniencei.

Apoi, în tentativa de la Wimbledon de a câştiga un grande slam, astfel ca Muntele de lumină (Koh-i-Noor) să strălucească în sfârşit pe fruntea ei, a avut ghinionul să se întâlnească în grădină(grădina palatului) cu Konta, mulgând de zor oile pe gazonul regal.

Conta! Că era o cunoştinţă mai veche pe care o tulburase Ilie Năstase şoptindu-i ceva la ureche(!)… Dar cel mai mult a contat, vai, că aflată-ntr-o vale, pe Simona a izbit-o un val vrând să intre-n tramvai pe la exit călare pe cal.

Şi atunci s-a înecat ca ţiganul la mal.

Azi noapte Simona Halep şi-a făcut planul. A bătut-o pe Magdalena Rybarikova (Magdaleno spune drept…6-3/ 6-4/), iar Konta şi Ostapenko au înghiţit fiecare câte o găluşcă. Ar fi o sfârâiala!... că albinele nu muşcă!