Vâj – vâj cu
praştia după îngeri.
Mă hotărăsc să merg
în documentare la o expoziţie de fotografii cu lansare de carte, fotografiile cu
siguranţă mişcate în foaierul Bibliotecii Judeţene, ca să văd ce drăcie îmi
propune teologul,
eseistul, traducătorul și poetul român contemporan, doctor în istoria
creștinismului antic al Universității Sorbona, Cristian
Bădiliţă. Dacă n-aţi auzit de el va trebui să optaţi, după bugete, alegând să
citiţi între Noul testament, Evanghelia după Matei şi Poemele de îmbrăcat
degustat şi agăţat pe perete…
Vâj – vâj cu praştia după îngeri.
Nu bănuiam ce alegere inspirată am
făcut! Numai Sfântul Duh mi-a putut călăuzi pașii, altfel de unde sǎ fi știut
cât geniu poate sălășlui în aerul pe care-l îmbracă, îl degustă, și-l atârnă pe
pereţi, Cristian Bădiliţă. Bine că am avut la mine un carneţel cu post-it-uri
ca să-mi notez impresiile!
Vâj – vâj cu praştia după îngeri.
Totdeauna e o alegere inteligentă sǎ
vii la bibliotecă. Afli spre exemplu că poezia se poate scrie în multe feluri:
pe bucata de săpun ca-n pușcărie, în spuma berii la berărie, pe cruci de apă,
pe călcâiul urmei vinului de la agapă, pe cornul lunii, sau pe izmenele
nebunii, pe frunza moartă de stejar, pe-o gutuie, sau pe-o hartă, cu Românica
bătută-n cuie pe pălimar.
Vâj – vâj cu praştia după îngeri.
„Te iubesc la nemurire, un rai de-ai
fi tot mi-ar fi dor de tine.” Pe
post-it-ul ăsta nu mai e de scris nimic!
Vâj – vâj cu praştia după îngeri.
Alex Ştefănescu, în ropote de
aplauze/ a povestit în pauzele de prezentare/era un fel de curator/ cum a vrut
el/ sǎ se facă în tinereţe poet major./ Circa un metru cub de cultură/ a
mărturisit discret/ și deschis/ cu măsură/ ns în sens gabaritic/ cum/ cineva în
vis/ înfășurat în fum/ i-a șoptit/ că se va naște Cristian Bădiliţă/ mitic/ şi atunci el degeaba. Scrum s-a făcut!…/ Pardon
critic/ iar lui Nichita i s-a îmblonzit mioritic o şuviţă…
Vâj –
vâj cu praştia după îngeri.
În antichitate/ nimeni nu citea în
gând/ poezia lui Bădiliţă/ genială în unanimitate./ O citea cu voce tare/ ca sa
aibă ecou/ n-o ţinea ascunsă după soare/.
Vâj – vâj cu praştia după îngeri.
Azi, poezia lui tace/ cusută/ pe buzunarele de
la spate/ sau pe pânza de parașută/ scrisă cu fir de mătase/ desenată/ pe
tricou/ sau încondeiată/ pe șase coji de ou…/ Pe pălăria de paie/ sau pe pielea
de oaie./
Vâj – vâj cu praştia după îngeri.
Ea vibrează/ mută/ în ramă/ sau pe
fofează/ de pasăre slută/. Ce dramă!
Vâj – vâj cu praştia după îngeri.
A venit la acea lansare și
Preafericitul Calinic. Am rămas fără glas/ încântat de cuvântul Preasfântului,/
dar n-am înţeles mai nimic, vorbea cu har/ contra vântului./ Verba volant!… La un moment dat/ a rostit:/ „Scrieţi
băieţi, scrieţi de-a lungul vieţii și pictaţi toţi pereţii pe care vi i-a dat
Dumnezeu!”
Vâj – vâj cu praştia după îngeri.
*
„ Unde începe şi unde sfârşeşte/ umbra sufletului meu de pripas?/ Cineva
azvârle toată noaptea pietre vii/ în trupul celui mort. Cel mort/ se preface
numai că mişcă. Dar tace! ”
Cristian
Bădiliţă, întreb și eu:
Vâj-vâj cu praștia după îngeri.
Când poţi sǎ scrii așa, de ce-ţi mai
trebuie clopoţei sau altceva?...
(Ex poziţie în marja Fotografiilor
mişcate.
Piteşti, 12 octombrie, 2013)
un cancer bântuie lumea,
Lui Cristian Bădiliţă
un cancer bântuie lumea,
arde mocnit mistuind
pădurea de oase
strâng în pumni supradoza
muzici clisoase
glisează evanescent
un anotimp delirant
se străvede
strident
noroi de confeti
colorate scurse
pe esplanadă
viaţa în libertate
încolonată pe stradă
într-o paradă gay
ecou al unei petreceri
a burlacilor… sau
un început de reality show
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu