Într-un
interviu dat ieri la Evenimentul zilei de Ştefan Mitroi, cel care spre seară
şi-a lansat la Muzeul literaturii o carte de căpătâi, nu-i zic roman căci n-ai
cum ştii niciodată dacă nu cumva faci un abuz şi te sună cu goarna, al lui
Tuturuz, mustrător că ai deposedat poezia de locul întâi meritat, major, pe
care-l ocupă de drept în pagini. Doamne ce imagini desţelenesc viu între
paraginile unui sat românesc pustiu!...
Spunea
în interviu Ştefan Mitroi: „Încotro se îndreaptă România? Hm, mi-ar plăcea să spun că se îndreaptă spre trecut, pentru că în trecut au fost multe
lucruri bune. Nu știu, eu aș lărgi întrebarea: încotro
se îndreaptă lumea asta toată, trenul ăsta în care e și România într-un compartiment, pe la clasa a III-a pe
undeva. Încotro se îndreaptă? Nu știu, cred că se învârte trenul ăsta în jurul cozii. Se învârte, se învârte, e un tren care
mușcă din el. Ca un șarpe”.
Au
fost mulţi admiratori şi prieteni ai scrisurii cu litere de iarbă la muzeu.
Dinu Săraru şi Clara Mărgineanu au vorbit, Raul Constantinescu a cântat şi noi l-am aplaudat pe marele scriitor.
Întors
acasă am deschis facebookul şi ăsta
parcă citise şi el interviul din Evenimentul zilei şi mi-a scos în faţă
o amintire din Ipostazele nopţii, dintr-un trecut nu prea îndepărtat al Păsării
ceţii.(25 septembrie 2014. http://bit.ly/1qyQgq2)
Ăla din spate, din fotografie, e
rucsacul lui Robert Turcescu. L-am găsit azi-noapte pe stradă, în mijlocul
Bucureștiului. Bolovanii din el păreau a fi speciali și cu siguranţă
fosforescenţi. Toma, nepotul meu, s-a gândit să-l ia acasǎ și așezând piatră
lângă piatră, sǎ descurce el liniștit puzzle-ul. Mărturisesc m-a cucerit ideea
și am vrut să-l ajut. Dar am văzut femeia lângă noi şi mi s-au înceţoşat
ochii, dând din mâini de parcă vrea sǎ se deconspire.
Ce-o fi cu ea în rochie
albǎ subţire? Sǎ fie înger, sau tot ofiţer sub acoperire?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu