Fotografii mişcate. Ioan Es Pop

S-a întâmplat la Teatrul Nottara într-o serată literar-muzicală care o celebra pe Ioana Crăciunescu.

Ioan Es Pop cu blândeţea lui din priviri şi din glas ne-a citit o superbă poezie şi manipulându-ne, ne-a condus într-o odaie ţărănească din fundul Ieudului cu trei paturi în ea.

Într-o superbă simplitate am tranzitat alături de el etapele succesive ale continuităţii unui ciclu vital. De la nerăbdarea care te împinge sǎ părăseşti cât mai repede patul de la fereastră al copilăriei, ca sǎ poţi ocupa la soroc celălalt pat parental din mijloc, dominator, în spatele căruia trona un covor ţesut pe care era întruchipat pomul vieţii.

Te-ai fi  aşteptat între şoapte fierbinţi, părinţii sǎ se ridice sǎ culeagă merele din ramuri şi să-şi înfigă în carnea lor dinţii, pe sub aşternuturi. Dar somnul intra prin geamuri cu un fâşâit de fluturi în miez de noapte…
Merele roşii, tot alea erau dimineaţa când le număram, poate un pic mai coapte!

În ultimul pat, cu respiraţia urât mirositoare şi întreruptă de la o vreme, bunicul se încleştase, cu mâinile descărnate, de scânduri şi parcă uitase sǎ mai  coboare…

*

Şi poezia la fel ca viaţa te împinge în paturile ei cu aşternuturi mai fierbinţi sau mai reci. Treci prin ea ca printr-o apă curgătoare ce abia te atinge…

Am rămas aşezaţi pe bănci în sala de la Nottara încă o vreme. Doar Ioan Es s-a ridicat în picioare, n-a mai putut sǎ stea şi a plecat spre ieşire, întins. Se pare că în Ieudul lui a nins.

ochiul magic,

        Lui Ioan Es Pop

ochiul magic

clipeşte scurt

depăşind iminenţa realităţii

lumina taie pieziş

cadrul umple ca o explozie

resorturi nebănuite

dincolo de aşezarea firească

a straturilor de aer

pânza poroasă a filtrelor

absoarbe umbra

şi artistul sparge

coaja sâmburelui

o fracţiune de

secundă timpul

înţepeneşte strivit

apoi soarele roşu

se ridică deasupra nopţii

celei scurte

altarul cerului

s-a deschis

pentru slujba de dimineaţă

calul gata pregătit

îşi potriveşte paşii

pe poteca muntelui

în vale unde s-a oprit

săgeata va trebui săpat

adânc

„vor fi schimbări de trecut

în acest viitor

provizoriu”

(Din volumul în pregătire Fotografii mişcate)