Mult mai uşor
meciul din semifinala turneului de la Melbourne Summer Set 1, al Simonei cu
Zheng, decât cel cu Golubic! A fost o partidă cuminte, de întreţinere, fără
excese de limbaj şi lovituri spectaculoase, în care cele două conveniseră parcă
să scuture cu rachetele bine intenţionate, seminţele din gogoşile de bumbac din
câmpul tactic al fiecăreia, până rămâne vata curată, ca să se poată ţese din ea
materialul textil pentru echipamentul de gală, mai lucios, mai uscat, de purtat
în marea finală a Australian Openului adevărat.
Jucătoarea noastră
n-a trebuit să se întrebuinţeze prea tare, căci puştoaica (12 ani mai tânără),
se vedea că are putere mai mare la serviciu dar nu avea atâta îndemânare şi mai
greşea, culegând gogoşi de pe plantaţia de bumbac în beneficiul Simonei,
uşurându-i treaba
Ba, o dată, chiar
s-a supărat degeaba, trântind o vorbă de pământ şi racheta, ca pe-o lingură
supărată pe ciorbă. Mai lasă-mă dragă, să câştig şi singură, că pot!...
Dacă tot e să fim
cinstiţi, Simo e încă departe de ce ştim că ştie să facă! E important că joacă!
Şi dacă ar fi după gândul meu, nu i-ar strica un trofeu la început de an, fie
el cât de mic. Ar mai fi un pas cu Veronika Kudermetova...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu