miercuri, 19 ianuarie 2022

Festivalul de la Sighet

 















Poezia este crucea mea de piatră,
pe care o car în spate.
Iubita, singura pe care o am…
Poate din milă,
sărmana copilă
îşi mai arată la geam,
din când în când,
partea de ceaţă,
căci de la felinarul roşu
i s-a mânjit cu nămol
masca de clorofilă cerată
de pe faţă.

Constat că la fel ca în viaţă
e multă apă-n petrol…

N-am fost la Festivalul de poezie de la Sighetul Marmaţiei, cu toate că mi-aş fi dorit! Mi-am călcat pe inimă, cum nu-mi este în obicei şi am trimis la concurs mica mea antologie de poezie Crucea de piatră, dar probabil oferta de plăceri nu a prins la juriu. Crucea în vremile astea tulburi te duce cu gîndul în altă parte…

Şi ce mulţi prieteni puteam întâlni acolo!

Mi-a plăcut o secvenţă din toate filmuleţele pe care le-am văzut postate pe facebook. La bustul lui Eminescu, în plină iarnă când o poetă cu un brat de flori, se dăduse drumul la muzică, una dintre oficialităţi i-a făcut semn să le depună şi ei nu-i venea să le lase din mâini direct în zăpadă…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu