Am ascultat imnul României venind de la capătul pământului, din Ţara Soarelui Răsare, mândri pentru că acolo la Olimpiadă se întâlnesc toate privirile lumii înclinându-se gloriei, o clipă cât veşnicia.
Si cât de frumoase erau fetele noastre, Ancuţa Bodnar şi Simona Radiş, zâmbind fericite la împlinirea unui vis şi privind emoţionate cum se ridică tricolorul în cer pe cel mai înalt catarg.Medaliile noastre olimpice sunt tot mai rare, căci filonul de aur al fiinţei neamului s-a ascuns într-un nor negru, antrenat să colinde dincolo de fruntarii, căci de la o vreme am uitat mineritul cinstit, pe pământ şi în cer, de parcă noi toţi românii am muşcat dintr-un măr otrăvit...
Mi-e dor de ploile de vară cu soare, scurte şi repezi, scuturate în câmp, limpezind aurul grâului! Mi-e dor de bobul de nisip auriu, cernut din inima munţilor, strălucind pe prundişul râului! Mi-e dor de chipul senin al Nadiei cu zecele ei celest scris pe tabelă. De un rest de pagaie, frânt din braţul de titan al lui Paţaichin! Mi-e dor de Gabi Szabo cu pasul ei aerian de gazelă şi părul de aur în vânt
Mi-e dor de o ninsoare curată, discretă, care să albească în sufletele noastre toate relele, să nu mai auzim de pandemii, de furtuni şi de grindină, de meteoriţi uriaşi căzuţi pe planetă, din stelele...
Mi-au venit în minte ca un cap de pod, versurile Marelui Voievod al Neuvintelor sale, Nichita.
„Nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte...”
Prea mult sânge şi prea puţin mai vorbim în ultima vreme, româneşte!
https://pasareacetii.blogspot.com/.../consideratii-de...
https://pasareacetii.blogspot.com/.../pe-cheile-nerei.html
https://pasareacetii.blogspot.com/.../pe-clisura-dunarii...
https://pasareacetii.blogspot.com/.../07/nucul-lui-titi.html
https://pasareacetii.blogspot.com/.../suav-anapoda-de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu